A doua temă de discuţie ar putea fi critica din vieţile noastre (atât cea pe care o facem cât şi cea pe care o obsevăm – din păcate – din plin în jurul nostru). Am remarcat foarte multă critică (nici măcar n-aş numi-o distructivă ci) inutilă în jurul meu. Foarte mulă lume se găseşte să comenteze pur şi simplu. Fără un alt alt scop decât critica în sine. Oamenilor le place să-şi manifeste critica şi dispreţul faţă de semeni. De exemplu am fost la un eveniment organizat în aer liber – o expoziţie canină. S-a găsit repede cineva să spună că nu e bună organizarea, că nu este delimitat bine traseul, că “aşa-i la noi”. Problema a fost că doar a criticat, nu a avut nicio observaţie constructivă. Sau altele: vai ce oribil e acel afiş de teatru sau ce bluză verde are respectiva. În general critica de tipul ăsta nu este raportată la o normă ci la opinia subiectivă a "criticului" care face din propria preferinţă etalon pentru judecarea (şi condamnarea!) celor din jur. Ce legătura are asta cu cartea? Păi are. Să vedem.
Dar ceea ce nu-mi place mie, e felul cum vorbeşti despre toţi oamenii ăştia. Vreau să spun că nu numai că dispreţuieşti valorile pe care le reprezintă - îi dispreţuieşti chiar pe ei. Prea faci din asta o chestiune personală. Dar când imi vorbeşti despre el [prof. Tupper], o faci de parcă părul lui ar fi inamicul tău numărul unu. Asta nu-i cinstit şi o ştii foarte bine. Dacă vrei să te războieşti cu sistemul, atunci treci la atac pentru că inamicu-i acolo, nu pentru că nu îţi place freza lui sau afurisita lui de cravată. (Zooey)
Critica vizează nu esenţa ci o formă inofensivă. Motivele şi mijloacele criticii sunt adevăratele probleme în caracterul oamenilor de azi. Nu ai cum să produci o modificare calitativă moral criticând o formă de exprimare, problema esenţială fiind faptul că această critică vizează exclusiv şi nedisimulat forma fără a o interesa dacă este legat de ceva mai profund. Astfel critica nu se îndreaptă de fapt asupra realităţii însăşi ci asupra modul în care credem noi că realitatea este sau am vrea să fie. Critica dispretuieste omul.
Ce parere aveti despre critica? V-ati confruntat cu asa ceva? Cu persoane mereu nemultumite? In ce fel va exprimati critica? In ce fel se pot oamenii schimba?Omul nu se schimbă chiar aşa de mult între zece şi douăzeci de ani - la drept vorbind nici între zece şi optzeci.
4 comentarii:
mi-a placut articolul, chiar daca nu am citit cartea, te-ai facut mai mult decat inteleasa.
critica, am remarcat-o cu totii, unii mai mult, altii mai putin, depinde de multe, de la cultura si context social la un simplu moment al zilei cand parca faptul ca ti-ai varsat cafeaua peste asternuturile proaspat schimbate, ca nu ai realizat ca ai un bilet importat 'magnetizat' pe frigider si pentru ca nu stii din nou unde iti sunt cheile la masina, te face sa urasti pe toata lumea si sa nu mai stii de nimeni si nimic. revenind la cultura si context social (impreuna si numai impreuna), critica si nemultumirea sunt raspandite nu foarte uniform pe mapamond, pentru ca anii care trec, trec uneori fara folos, si cand oamenii ar trebui sa uite ca sunt o societate cu o istorie trista, mai mult si-o reamintesc. sa aduc vorba de tranzitia din romania? sa compar romania cu marea britanie? sa vorbesc din experienta si observatie? as putea, dar suntem un club de carte, poate nu asta se doreste, desi tind sa cred ca ar fi mai mult decat util.
cheers x
Cred că un om se schimbă mult mai bine încurajîndu-l, nu criticîndu-l, modelînd cu rabdare si dragoste. Critica mi se pare că amăreşte, descurajează şi duce la o stimă de sine tot mai scăzută. Cel puţin eu încerc să mă concentrez mai mult pe asta, spre a ridica omul, spre a încuraja o actiune, chiar dacă nu a ieşit perfect sau bine. Cred că încurajarea motivează altfel pe un om, îşi doreşte singur ca să facă un “ceva” mai bine, mai frumos; e o cale mult mai uşoară şi mai dulce spre excelenţă. Plus, eu mă gîndesc că dacă un altul a avut răbdare cu mine şi m-a încurajat, de ce nu aş avea şi eu aceeaşi atitudine faţă de cel care are nevoie?! Binenţeles, nu totdeauna-mi iese. :D
Celine, ar fi chiar interesant sa vorbesti din experienta, mai ales ca situatia ta e diferita de a noastra; clubul de carte incurajeaza schimbul de idei individuale, nu alinierea lor la un standard, nu? ;)
Categoric, Anca. Ma numar printre acei oameni care pot fi incurajati prin laude (nu exagerate), nu prin critica.
Referitor la articol, sunt convinsa ca stiti fabula aceea, cred ca e a lui Esop, cu cei doi desagi pe care ii poarta un om: unul cu defecte in spate, iar altul, in fata, cu calitati. Noi ne vedem propriile calitati pt. ca le purtam in fata, dar le vedem altora defectele pt. ca ii privim din spate. Cred ca, de cele mai multe ori, critica face parte dintr-un arsenal defensiv-ofensiv. Ca sa nu ne concentram pe hibele proprii, ca sa distragem atentia altora de la ele, aratam cu degetul spre altii, crezand ca astfel ne inaltam pe noi insine. Insa asta nu face decat sa ne otraveasca. Un spirit permanent critic tine la distanta fericirea (sau simplul sentiment de multumire, daca "fericire" e prea mult spus). In cazul lui Franny, nu stiu ce sa cred. Toti avem motive intemeiate sa ne plangem de superficialitatea societatii in care traim. Dar, de aici pana la a generaliza, pana la a crede ca, in afara de noi, nu mai sunt oameni profunzi, e cale cam lunga. Cred c-o sa dezvolt un pic intr-un articol, desi e cu intarziere. Cer scuze, inca sunt ocupata cu scoala de soferi si pregatirea de examen.
Celine, si eu astept comparatia pe care o ai de facut si orice lucru care porneste oarecum de la ceva din carte, cum e cazul acesta.
Anca, total de acord! Cum zicea si Dia, si pt mine o incurajare schimba muuuult mai mult decat o critica. Dar uneori, doar uneori, mai e necesara si cate o critica, atunci cand de la atatea incurajari nu ne mai vedem si tindem sa ne credem mai buni decat suntem.
Mie tare mult rau mi-a facut critica, dar uneori am nevoie de ea sa ma mai smeresc. Asa ca, echilibrul e si aici cel mai bun, cred. Nu numai lauda, nu numai critica. 95% lauda si 5% critica poate. Constructiva si spusa frumos.
Inca un aspect legat de critica e ca ar fi tare bine sa "criticam" comportamentul si nu omul, sa nu generalizam. Daca un om fura nu inseamna ca e hot, daca minte nu inseamna ca e mincinos sau ipocrit, desi de atatea ori ne vine si noua, ca si lui Franny, sa-i bagam pe toti in cate oala. Eu cel putin am bagat oameni in oale in ultimul timp si tema subliniata de Lifting Shadows m-a constientizat putin sa nu mai fac asta.
Trimiteți un comentariu