Avizier

2011/06/02

"Franny si Zooey" - Despre superficialitate si alte chestii

"Viciul suprem este superficialitatea", spunea Oscar Wilde in "De Profundis". O cunostinta de-a mea, nu dau nume, avea sloganul "Ignorant, dar fericit". Cred ca, intr-un fel, ambele sunt adevarate. In sensul ca persoanele inclinate spre introspectie au tendinta sa observe mai usor si neregulile din jurul lor, incompatibilitatea lor cu mediul, si sunt marcate mai profund de acestea. Fie se revolta (productiv sau autodistructiv), fie se plafoneaza. Sau, poate, la fel de adevarat, e ce spunea L. M. Montgomery (in traducere libera): "Cei ce se pot avanta spre cele mai mari inaltimi, pot si sa se scufunde in cele mai adanci abisuri, iar firile care simt bucuria cel mai intens sunt si cele care pot suferi cel mai acut". Ah, firea umana e uneori imposibil de complexa!

In cazul lui Franny, nu stiu daca se poate vorbi de despresie severa. Poate nici macar de depresie.  Mai degraba de criza inevitabila provocata de acumularea unui bagaj intelectual si spiritual la o varsta prea frageda pentru a sti cum sa-l foloseasca. Criza declansata in timpul facultatii, intr-o perioada de expansiune a universului cunoscut pana atunci, intr-un moment de confruntare cu alte valori (sau non-valori) si de necesitatea gasirii propriului loc in configuratia asta. E o situatie pe care o intampina, probabil, majoritatea tinerilor. Poate difera numai intensitatea cu care fiecare o simte. Si, intrucat ne este teama de necunoscut si avem nevoie de un sprijin, de un ghid, uneori acest moment critic se transforma intr-o cautare spirituala.

Mi-ar fi placut ca Salinger sa dezvolte mai mult subiectul. E mult prea profund si se termina oarecum in coada de peste, cu o povestioara pe care eu am gasit-o, sa ma iertati daca aveti alta parere, de prost gust. Ma refer la cea cu "Grasana". As fi vrut sa mi se dea niste indicii privind motivele pentru care si-a luat viata Seymour. Practic, toti fratii Glass au trecut prin asta si fiecare a reactionat diferit: Seymour s-a sinucis, Buddy s-a izolat, Zooey s-a adaptat. E oarecum o variatiune pe aceeasi tema cu "Jocul ielelor".

O, si, a propos, faza cu emisiunea de radio m-a dus cu gandul la The Royal Tenenbaums. Ok, ok, comparatia e deplasata...

As fi avut multe de comentat referitor la aspectele religioase, la ce implica rugaciunea. Sau la ce nu implica, mai bine zis (ii dau dreptate Laurei - Aproapealb, la afirmatia despre mantra). Sau despre ce inseamna strangerea comorilor in cer. Insa am observat ca mie imi e greu sa citesc postarile prea lungi. Asa ca voi da dovada de altruism si voi incheia aici :)

3 comentarii:

aproapealb spunea...

Of! Of-ul este pentru ca ai incheiat asa repede.
Ma bucur ca ai scris, asteptam postarea ta si intr-un fel de asta am amanat trecerea la noua carte (si pt ca am gasit potrivit sa incepem fiecare carte la inceput de luna, e mult mai usor cu termenele. Cartea si luna. :) )

Si eu as fi vrut sa aflu mai multe despre Seymour, imi e greu sa inteleg cum un om cu credinta ar face asta, de pe o parte, dar pe de alta parte principiile budhiste din carte explica oarecum problema.

Legat de Franny, sunt de acord cu tine, nu cred ca a fost o depresie (mai ales ca sunt in tema cu criteriile de diagnostic pt depresie :) ), ci doar o cautare mai profunda si implicata a adevarului, a sensului si a identitatii. Desi multe din lucrurile spuse de ea erau bune si valoroase, cred ca aceasta cautare e ai era doar la inceput si ca aceasta criza si starea de rau e doar primul pas, procesul continuand cu "iluminarea" oferita de Zoey si intinzandu-se pe toata viata.

In concluzie, draga Dia, ma bucur ca ai publicat si tu si daca mai ai lucruri de spus legat de comori sau altele, I can't wait! :)

hoi polloi spunea...

Personajele din The Royal Tenenbaums chiar au la baza familia Glass, iar pentru a-l intelege mai bine pe Seymour, ca si pe restul membrilor familiei, va recomand sa cititi "A Perfect Day for Bananafish" din "Nine Stories" si "Raise High the Roof Beam, Carpenters and Seymour: An Introduction".

Dia spunea...

@ aproapealb Multumesc :) Da, e perfecta ideea cu luna. 12 carti pe an e un target bun. Referitor la simptomele depresiei, auzisem recent o informatie care m-a mirat, intrucat, cand aveam stari mai sumbre, pe o durata mai lunga, spuneam ca sunt "deprimata"; dar respectiva informatie, venita de la un psihiatru si un psiholog, afirma ca depresia nu se manifesta prin tristete, ci prin apatie acuta, incapacitatea de a mai simti... Is it true?

hoi polloi Multumim! Chiar voi cauta recomandarile tale. Ar fi fost interesant sa vedem si filmul, sa citim si cele de mai sus si sa comentam. Poate facem cu alta ocazie un "studiu" mixt. La "Memorii"? :D