Avizier

2010/07/30

"Ce caraghios e sa-ti poti lua inima intre degete! "

După ce am citit primele paragrafe din această carte, imediat m-am dus cu gândul la iarnă, la o seară friguroasă în care stau şi mă delectez cu această carte si cu o cană mare de ceai. Însă, acest lucru nu e posibil... Nu încă.
Mi-a plăcut foarte mult cartea şi felicitări celui care a propus-o. Bună alegere! Mai ales atmosfera pe care o creează autorul, m-a făcut să cad într-o visare continuă şi parcă nu mai voiam să mă trezesc... M-am regăsit în foarte multe situaţii şi trăiri deşi uneori parcă aş fi schimbat puţin cursul lucrurilor. În unele situaţii maturitatea de care dădea dovadă micul Jack era cam suprarealistă, la vârsta lui parcă aceste sentimente ar fi trebuit să beneficieze de mai multă inocenţă şi imprudenţă.

Această imprudenţă îmi aminteşte de un citat care mi-a plăcut foarte mult: Fii imprudent, dar mai înainte de toate, dăruieşte, dăruieşte-te fără să te gândeşti prea mult!

Uneori autorul lasă unele situaţii un pic neterminate, iar pe altele le detaliază prea tare. Ori asta uneori nu a fost pe gustul meu...
Cred că finalul se potriveşte cărţii foarte bine şi eu am învăţat o lecţie importantă: E păcat să nu te îndrăgosteştii doar pentru că ţi-e frică să fii rănit... E mai bine cum a făcut micul Jack, încălcând toate regulile ca un copil neastâmpărat în numele iubirii.

Citatul meu preferat este: Sunt convins că dacă ar fi avut un ceasornic în locul inimii, Cenuşăreasa l-ar fi oprit la ora douăsprezece fără un minut şi ar fi rămas la bal toată viaţa.

2010/07/28

Daca te simti bine, nu fi ingrijorat; va trece sau "Mecanica inimii" de Mathias Malzieu

Nu ma pricep la recenzii si nu stiu cu ce ar trebui sa incep, asa ca o sa incep cu o observatie: ati observat ca ziua de nastere a lui Jack (si ziua in care lui Arthur i se crapa coloana) este aceeasi cu ziua de nastere a autorului? Acesta 'coincidenta' ma face sa ma gandesc ca autorul a trait macar o parte din viata lui Jack si ca citatul "Ne vindecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp." este valabil si in cazul lui. Sau poate ca el a avut rolul magicianului-ceasornicar, prietenul lui Jack care a scris acea carte (imi scapa titlul, imi pare rau).
Un alt lucru care mi-a atras atentia este obsesia lui Malzieu pentru sani. Apar de nenumarate ori in carte, iar micutul Jack doreste intotdeauna sa se hraneasca din ei ("Sanii par doua bezele intr-atat de coapte, ca iti vine sa le infuleci pe nemestecate."), chiar si pe la inceput cand spune ceva de supt.

Cum nu stiu ce ar mai trebui sa scriu, ma voi rezuma la a spune ce mi-a placut si ce nu.
In primul rand am fost deranjata de maturitatea de care da dovada Jack, tocmai din aceasta cauza mi-a placut naivitatea lui din prima zi de scoala cand nu ezita, ci raspunde prompt ca este indragostit de domnisoara Acacia fara a se gandi la urmarile pe care le va avea un astfel de raspuns.

Am fost placut surprinsa cand am descoperit profunzimea sentimentelor lui Jack, mai ales dorinta lui de a o face pe Acacia sa aiba incredere in ea, insa m-am bucurat prea devreme, caci a urmat cataclismul: adevarata fata a lui Jack, gelozia lui si neincrederea in dragostea Acaciei, lucruri care l-au dus spre pierzanie.

Consider ca merita tot ceea ce i s-a intamplat. Iubirea este bazata pe sinceritate si incredere reciproca. El nu a avut incredere in domnisoara Acacia, atunci cand ea i-a marturisit ca nu il va parasi. Apoi a avut si nerusinarea de a-si ascunde identitatea in fata ei dupa ce ea i-a spus ca viziteaza zi de zi mormantul fostului ei iubit. Ea inca il iubea ("dac-ar mai fi in viata, ar fi aici. Cu mine."), dar dupa toate cele facute de Jack chiar a fost prea tarziu.

Cartea nu mi-a placut mai mult din cauza scrisului slab al lui Mathias, insa ideea de realitate tesuta cu iluzii dulci si amare a fost interesanta. Daca ar fi avut un final fericit, mi-ar fi displacut si mai mult. In plus, nici nu s-ar fi potrivit. Dupa crizele de gelozie ale lui Jack si minciunile de dupa ce s-a trezit din coma nu ii dadeau dreptul la o a doua sansa pentru inima ranita a domnisoarei Acacia, prima data de "moartea" lui, a doua oara de nesinceritatea lui. Ei cine ii da o alta inima?

Personajul meu preferat a fost domnisoara Acacia deoarece tind sa ma atasez de personajele in care ma regasesc. Mi-au placut lipsa ei de neincredere in sine, felul in care se inchidea in ea, incapatanarea de care dadea dovada si dragostea pentru fiinta iubita.

Citatul meu preferat:
"Daca te temi ca o sa-ti fie rau, nu faci decat sa-ti maresti sansele de a ti se face rau. Uita-te la acrobati, crezi ca se gandesc vreo clipa ca or sa cada cand merg pe sarma? Nicidecum, accepta riscul si savureaza placerea de a infrunta pericolul. Daca-ti duci viata cu ochii in patru sa nu-ti rupi ceva, o sa te plictisesti de moarte, sa stii... Nu cunosc nimic pe lumea asta mai amuzant ca imprudenta!"

PS: Voi pleca intr-o calatorie, asa ca va raspund la comentarii cand ma intorc.

2010/07/27

Mereu iubirea - Mecanica inimii, Mathias Malzieu

Mi-a placut. Atat de mult incat de ieri, de cand curierul mi-a adus-o, pana azi, am citit-o, pe nerasuflate. Si as fi vrut sa mai fie... si-o sa-mi scriu aici parerea, in cuvinte simple, asa cum simt acum, nevrand nicidecum ca ceea ce fac sa fie o recenzie. E o parere, atat.

Poate ca a atins o coarda sensibila, poate ca a ajuns in partea acea din sufletul meu care doreste inca sa se simta copil - adica un om caracterizat de naiva inocenta, de indrazneala, de dorinta de viata vibranta in fiecare fibra, de sentimentul ca poti sa cuceresti o lume intreaga catarat pe rotile. Un suflet manat de sentimente, nu de ratiune.

Desi pare o poveste, cu elementele fantastice caracteristice - inima-ceasornic - e doar o insiruire de trairi perfect aplicabile in viata reala. Un sir de trairi care ne coplesesc tuturor viata, la un moment dat, intr-o anumita masura. E goana dupa fericire, implinirea prin iubire pe care toti o dorim. Cu intensitati diferite, da.

E vorba de dragostea de mama - de cautarea implinirii prin maternitate a Doctoritei Madeleine, o maternitate adoptata simplu dar intensa, sincera si profunda. O dragoste egoista, asa cum, de altfel, se intampla deseori in realitate. Parinti posesivi, manati de-o dragoste obsesiva, care-si cresc si educa copiii in directia de ei dorita ignorand personalitatea, capacitatile, dorintele copiilor. Parinti care-si vor copii mereu in cuib, nevrand sa-i invete sa zboare, nelasandu-i sa aiba propriile visuri, propriile vieti, fericiri si suferinte.
In incercarea de-al pastra langa ea, Madeleine i-a inoculat in suflet, in minte, ideea fragilitatii, a dependentei, a imposibilitatii asumarii riscurilor. " Love is dangerous for your tiny heart "- ii spune ea si el si-o repeta mereu, la ananghie, lamentandu-se dar nerenuntant la lupta. Madeleine e DOAR o mama care face tot ce poate ca copilul ei sa fie ferit de-acele lupte ale vietii pe care ea le considera prea grele pentru fragila lui inima (din punctul ei de vedere, din punctul de vedere al propriilor ei temeri, nesigurante, experiente).

Jack, micul Jack... l-am iubit din prima clipa, cand m-a cucerit tocmai pentru ca e diferit, inadaptat, marginalizat si oropsit de soarta. Luptator pentru ca trebuie, obligat de viata, sa fie luptator. Cam asa cum ni se intampla multora dintre noi. Sa fim lasati deoparte, umiliti si raniti pentru ca suntem " altfel ". " Oamenii resping ceea ce e diferit de ei. ". E un adevar trist, dar e un adevar.
Pe urma, m-a castigat prin hotarare. Nestramutata hotarare. Prin implicare si dedicare. Prin sinceritatea fata de el insusi. Prin ne-amagire. Se indragosteste si cucerirea micutei cantarete devine pentru el telul suprem al vietii lui. Si, pentru nimic in lume, nu se abate de la acest tel. Framantarile lui, chinurile lui ("si daca mor fara s-apuc sa simt gustul imbratisarii ei?"), indoielile lui, frustrarile si suferintele lui sunt ale sufletului indragostit, ale copilului - tanarului - barbatului care iubeste cu toata forta. Care da totul si cere totul. Nu gaseste posibilita acceptarea jumatatilor de masura.

E viata, pur si simplu. E descoperirea iubirii, lupta pentru iubire, implinirea iubirii, pierderea iubirii. E ciclul normal al vietii pe care nici macar o inima - ceasornic nu-l poate opri, nu-l poate da inapoi, nu-l poate modifica.
E o poveste ireal de reala. Daca sfarsitul ar fi fost unul fericit, si ei, frumosii indragostiti, si-ar fi trait iubirea " pana la adanci batraneti ", povestea si-ar fi pierdut din realism. In viata totul e o lupta. Lupti, castigi, lupti, pierzi... si iar si iar, de la capat. Sunt eu mai sceptica poate dar nu cred in "totdeauna", cred doar in fericire de moment, in potriviri mai mult sau mai putin reusite, in clipe de viata care vin si trec... si-asa e si in carte. A fost, s-a intamplat, s-a incheiat.

Tema dragostei in Mecanica inimii

~idei~

Ceea ce nu mi-a placut in Mecanica inimii a fost modul in care a fost prezentata dragostea, ignorand atributiile definitorii ale acesteia. Imi pare ca Malzieu prezinta iubirea ca si coaja, uitand de miez. Sunt redate simptomele dragostei, emotiile, tremurul si este uitata esenta care face diferenta dintre iubire reala si emotie intensa, dar efemera. Consider ca esenta aceasta este facuta din daruirea sinelui neprefacut, lupta, sinceritate, crestere, altruism, maturizare, invincibilitate. Aspecte de care domnisoara Acacia uita. Un fapt de neinteles pentru mine a fost finalul. Mi se pare total nepotrivit, promovand renuntarea si ideea de "e prea tarziu", elemente care nu ar trebui sa existe intr-o dragoste reala.

Pentru mine, Mecanica inimii a fost un soi de "asa nu", o incurajare de a pretui ceea ce am si de a lupta impotriva micilor (sau marilor) poticniri care pot aparea.

Desi Malzieu scrie pe spatele cartii ca Mecanica inimii e asemanatoare cu Micul print al lui Saint-Exupery, eu nu am gasit nicio similaritate reala intre ele. Nu am gasit candoarea, profunzimea si inocenta reala, atat de evidente in Micul print. Mecanica inimii mi-a amintit mai degraba de Spuma zilelor, a lui Boris Vian. Voua nu?

Am ramas cu un sentiment de neajutorare la sfarsitul acestei carti, stare care s-a risipit insa de indata ce mi-am scris parerile cu referire la carte pe un carnetel, in tren. Ma bucura sa discutam impreuna ceea ce citim, sa ne impartasim ideile, sa gasim solutii si sa ramanem in final cu ceva mai mult decat cu simpla placere a citirii.

2010/07/25

“Mecanica unei inimi” – a nu se generaliza

O zi adevarată de iarnă, mai ceva decât cea a lui Alecsandri, ambele încălzite de răsuflare de copii. Pe cât de alb, îngheţat, rece era totul, pe atât de roşu aprins, fierbinte, vibrant se transformă, din cauza unui mic sufleţel. “Lumina lunii învaluie străzile din inima oraşului într-o crustă aurie ca de zahăr, din care îmi vine să ronţăi.” Antiteză perfect conturată, pornind de la protejata viaţă intrauterina şi sfârşind într-o întindere de nemişcare şi incertitudine. O inimioară atât de sinceră, dezinteresată şi jucăuşă, un omuleţ fragil care crede că cloputul din turnul din oraş este tatăl lui…

În timp ce citesc, parcă se desfăşoară în faţa mea scene din “Look who’s talking”, unde micuţul Mikey, cu umor şi înţelepciune nativă, analizează lumea înconjurătoare şi pe cei ce o populează. Presimt natura universală şi atemporală a poveştii, întâmplările petrecându-se atât atunci cât şi acum. În decorul anilor dinainte de 1900, zburdă conştiinţa unui personaj/scriitor contemporan.

Scena de “îndrăgosteală” a micului Jack m-a fascinat, m-a topit. “Labirintul întortocheat al străzilor mă ispiteşte ca braţele unei iubite.” “Are ochii mari de tot, poţi sta ore în şir să te uiţi înăuntrul lor.” “Pe negândite, mă las cuprins de dragoste. Pe gândite, la fel. Înăuntrul ceasornicului meu, este ziua cea mai călduroasă din lume.”

Pe de o parte, Madeleine, figura maternă, vrea să protejeze inima copilului, îl previne asupra iubirii care distruge ritmul vieţii şi asupra mâniei care însoţeşte dezamagirea unei iubiri neîmpărtaşite. Pe de altă parte, Melies, figura paternă, îl indeamnă să fie imprudent, să rişte totul pentru a avea parte de dragoste, pentru a trăi cu adevărat, a darui pentru a fi fericit, a dansa pe propria muzică, a fi el însuşi. Deşi a avut parte de tipica mamă ocrotitoare, de tatăl civilizator şi prieteni binevoitori (“Tu eşti încă mic, n-ai amintiri, dar într-o bună zi o să-ţi deschizi traista şi o să găseşti un crampei de copilărie. Şi atunci o să ţi se umple inima de bucurie.”), Jack sfârşeşte visul, transformându-l în coşmar. “Cine sunt eu? Un fals al propriei mele finiţe?” , un om al cavernelor.

“Cu doar câteva ore înainte îmi socoteam inima o corabie în stare să spintece un ocean de dispreţ.” ”În doar cinci minute, Joe mi-a setat ceasul la ora realităţii, transformand corabia mea îndrăzneaţă într-o biată plută în derivă.”


A început atât de promiţător, m-a fermecat cu copilul cu ceas drept inimă, coloana vertebrală sonoră, tăbliile cu rotile, ouale umplute cu amintiri si borcanele cu lacrimi. Părea a fi o lecţie de viaţă, o călatorie pe paşii lui Dorothy (“Vrajitorul din Oz”), ai alchimistului lui Coelho, ai lui Oliver Twist şi David Copperfield, ai pinguinului Apolodor etc, dar a sfârşit prin a fi o lecţie despre moarte, moartea inimii, a speranţei, a spiritului înaintea trupului. Eram sigură că voi fi martora unei căutări de sine de-a lungul unui plai mioritic, într-o poveste atat de mesteşugit narată, în schimb m-am izbit cu capul de peretele cinismului şi de realitatea unui pesimist. M-a dezamăgit şi mai tare când, în final, aflăm că ceasul este un remediu pentru o boală închipuită, exact ca în “Veronica se hotărăşte să moară” (doar că aici idea otravii mi s-a parut absolut originală). Ar fi avut mai mult sens daca Jack afla asta cănd viaţa lui ar fi fost împlinită, nu când s-a sfârşit.

Oricum, am filtrat totul prin prisma lucrurilor pe care le caut eu în viaţă şi sper să le găsesc. Nu le-am găsit însă în această carte care mi-a promis multe la început, dar mi-a furat totul la sfârşit. Lăsând la o parte sentimentele mele subiective şi ne mai luând-o personal, cartea ar face un excelent scenariu de film, excelând printr-un final imprevizibil.

Cativa pasi in Extraordinarium

Viata lui Jack incepe cu: gheata si oameni incremeniti. Raceala unui parinte care paraseste pruncul dupa nastere. Madeline este vrajitorul care poate aduce viata in corpul unui om. Ciudata si retrasa. Ajuta si joaca rolul de mama doar ca putin defecta.

Invatatura incepe cu: “Dragostea e periculoasa pentru inima ta micuta” … o inima mecanica pe dinafara, cu emotii pe dinlauntru.

Dragostea incepe cu: Miss Acacia - “Arata ca o pictura de Modigliani – un Modigliani care sforaie delicat”.

Prima dragoste a lui Jack pare sa fie cea pentru Madeleine. Una defecta si oprimata pentru ca “dragostea e periculoasa”. A doua este una plina, vie si mai directa decat prima: cea pentru Miss Acacia.

Povestea aceasta imi pare ca este despre sentimente iar intamplarile povestite sunt doar puneri in scena ale acestor sentimente, ca un balet: doar miscare.

Cea mai puternica imagine : descrirea ciocnirii dintre faptul ca iubesti pe cineva si crezi ca acest fapt este unic si realitatea ca nu esti unic, ca si altul poate simti puternic pentru acelasi om. Iar faptul ca te-ai mai si luptat cu acel om o face pe ea sa fie furioasa, sa te urasca. O face sa te urasca cu aceeasi intensitate cu care te iubea. Si abia atunci ii spui totul. Adevarul il simti util doar ulterior iubirii si devine util pentru ca rana pe care ai produs-o cere cuvinte, explicatii, sinceritate. Si din toate astea nu obtii decat un “te iubesc” amar. Un sentiment atat de ciudat pe care trebuie sa il simti macar o data in viata pentru a-l intelege pe deplin: “te iubesc” - amar.

Totul se incheie cu: dupa o lunga pauza revii si incerci sa recuceresti: “da-mi-o inapoi”. Ii spui din nou adevarul, nu totul, nu de-odatata. Si speri. Raspunde, si iti pare ca mai mult decat mintea ei, raspunde corpul. Te inseli. Inima este cea care a raspuns la amintire. Dar tu ii te dezvalui si asta incheie totul, naruie si inima ei, cea pe care o iubeai, fara speranta, definitiv, irevocabil.

Cristi.

„Mecanica inimii”, sau despre cum să te arunci în oceanul iubirii cu mâinile legate şi ochii larg deschişi.


Recunosc, povestea m-a secat de toate sentimentele. Am dat tot ce-am avut pentru micuţul Jack şi încă simt că nu e îndeajuns. O poveste care m-a rupt din cotidian şi a reuşit să mă facă să-mi şterg singură lacrimile, să-mi ridic singură moralul şi să sper la un viitor mai bun pentru Jack. Unul plin de turte dulci şi de cafea cu lapte şi scorţişoară. Jack, întruchiparea unei mici cănuţe în formă de inimioară menită să susţină toată dragostea din univers, crapă din cauza fierbinţelei geloziei. Scorpia afurisită care reuşeşte să muşte şi oamenii reali. O mică bucăţică de cer, suferindă din naştere, reuşeşte să dea tuturor o lecţie de viaţă şi de iubire.

“De ce mă tem? De tine, mai precis de mine fără tine.”; “niciodată nu putem reveni asupra faptelor săvârşite în trecut, chiar dacă avem un ceasornic în inimă”, sunt câteva exemple de cuvinte dulci care au reuşit să mă prindă într-o realitate care uneori mi se pare atât de cunoscută şi atât de străină în acelaşi timp.

Ca să pot înţelege o carte, eu încerc să găsesc trăsături comune între mine şi unul din personaje. Am reuşit să mă identific pe alocuri cu Jack. A trecut peste reguli, peste gelozie, peste Jack Spintecatorul ca să ajunga la Acacita. Şi a ajuns, şi a trecut peste toate. Şi-a smuls inima din piept ca să-i dovedească iubirea. Pentru ea, nu a fost suficient . Sinceră să fiu, nu îmi pot imagina ce este suficient pentru ea. Îndrăznesc să spun, că doar beneficia de atenţia lui. Era preocupată de ce supune lumea, iar povestea lui Jack i se părea romantism exagerat. Realizează adevărul şi face o teribilă greşeală.

Mulţi s-ar enerva cumplit. Eu vedeam tristeţea personajului din spatele cuvintelor dar nu aveam cum să-l avertizez. A încercat totul şi pe mine m-au năpădit lacrimile când nu a reuşit să o aducă înapoi. Toţi avem 10 ani când ne oferim inima oricui. Când simţim că nicio frică nu ne opreşte să ajungem la persoana iubită. Când mutăm munţii din loc deşi conştientizăm că este raţional să-i lăsăm acolo. De cele mai multe ori ne ardem şi suflăm şi-n iaurt. Alteori, nici nu mai suflăm.

Povestea lui Jack, dăinuie în fiecare din noi, cei care suferim sau am suferit vreodată din pricina iubirii. Pentru mine.. Jack este un erou. Din asemenea dureri sufleteşti nu-ţi revii aproape niciodată. Diferenţa dintre suferinţă şi viaţa obisnuită o face suflatul în iaurt.

Ănuţa Voinicuţa

2010/07/23

Comentarii la Mecanica Inimii

Am reusit sa termin de citit cartea mai repede decat ma asteptam; mentionez ca a fost a 2-a sau 2 3-a carte citita in format electronic. Fluenta remarcabila a textului mi-a facilitat asadar lectura. Nu o sa fie o recenzie ci mai degraba cateva idei pe care le-am notat "la cald". In general mi-a placut destul de mult aceasta carte insa am fost si dezgustat de cateva insertii (probabil domnisoarele mai delicate au eludat acest aspect in precedentele opinii asupra cartii). Rating-ul meu: 6,5/10

"Each beat of your heart is a small miracle." Unele lucruri par nesemnificative, banale insa daca te gandesti mai bine la ele iti dai seama de ce bogatie ascund. Viata insasi este un miracol si inima (fizica) este pompa care ne mentine in viata. Ganditi-va la anatomia si fiziologia inimii si apoi intrebati-va daca un asemenea organ putea aparea din nimic sau ne sugereaza un plan in spatele materiei.

"Dreams have a hard time surviving when confronted with reality." Cred ca un asemenea avertisment este util de luat in seama cu atat mai mult cu cat aceasta carte te indeamna la visare. "All love’s pleasures and joys are paid for one day with suffering. And the more passionately you love, the more your pain will increase. It might survive the intensity of pleasure, and beyond. But it is not robust enough to endure the torment of love." Acest paragraf poate fi adus ca argument pentru tipul de dragoste pe care il are in vedere (in principal) aceasta carte.

E interesanta si ideea (testata "in teren") cum unii oameni isi pot sustine fericirea autocompatimindu-se: zicea Madeleine ca trebuie mereu si mereu sa plangi si sa iti consumi lacrimile daca vrei sa fii fericit. Aceasta afirmatie arata din nou tipul de dragoste indreptata spre propria persoana, spre satisfacerea eului. S-ar putea ca M. sa fi trait o asemenea poveste.

Mecanicism vs. emotii. Un ceasornic este mecanica pe dinafara si emotie pe dinauntru. Adica noi vedem un rezultat, si anume ceasul, care este ceva inanimat, fara viata in el insusi dar care avea in spate munca si pasiunea unui creator. Emotia este asadar ascunsa. Cu oamenii nu trebuie ca lucrurile sa stea asa: chiar daca unele forme ale mecanicismului par sa fie reinviate sub forme noi, monistice. Noi suntem mai mult decat materie. Oamenii sunt mecanica pe dinautru si emotie pe dinafara. Noi avem o functionalitate, insa daca nu ne exprimam in cadrul unor relatii interumane, ruginim. Sentimente ca dragostea trebuie sa fie exteriorizate, nu trebuie ascunse deoarece acestea vor ajunge sa dauneze. Mai tarziu, cand Jack este in tren spune "I’ll be sick if I don’t speak to somebody." Dragostea dulce din interior, daca nu este marturisita, nu este revarsata asupra obiectului ei, ajunge sa produca multa amaraciune in inima. In timp, Jack afla ca "Falling in love can’t be as terrifying as finding yourself alone on some ghost train with Jack the Ripper." Invata ca sunt lucruri mai rele decat a te indragosti.

Jack: I get the impression their hearts need the care of a good clockmaker even more than mine does. Uneori daca suntem suficient de empatici si cu nevoile celor din jur vom vedea ca sunt oameni care sufera mult mai mult ca noi. Intodeauna vom avea pe cine sa ajutam.

Bun, si acum la partea care m-a dezgustat. Prezenta acestui aspect in minunata poveste il gasesc foarte dezamagitor. Aproape ca ma face furios. Subtilitatile erotice le gasesc dezgustatoare nu din cauza obscenitatii lor ci din pricina faptului ca sunt proiectate asupra unor personaje infatisate ca si copii. Gasesc ca abordarea autorului este perversa.

Multumesc ca (m)-ati citit.

La mecanica del corazon

Incep prin a spune ca mi-ar fi placut sa fi tinut in maini cartea asta si s-o devorez la propriu, dar nu conteaza, am citit-o in limba spaniola si asta a facut din ea o poveste feerica. Inca de la inceput mi-am zis ca pare a fi un basm, cu reguli aplicabile si in viata reala si cu siguranta, mecanica inimii micutului Jack functioneaza la fel ca cea a tuturor dintre noi, inclusiv a personajelor din carte.
Mai intai, Madeleine e cea de la care porneste conduita lui Jack, caruia ii daruieste viata, ce-i drept, una diferita, caci are de-a face cu un ceas in loc de inima. Un ceas a carui zgomot il deranjeaza, ba chiar are sa-i creeze probleme in dragoste de indata ce o intalneste pe Miss Accacia, la prima sa iesire in oras. Chiar daca e atentionat si spusele lui Madeleine ii rasuna la fel de insistente ca bataile ceasului, 'Love is dangerous for your tiny heart', Jack se indragosteste: 'In interiorul ceasului meu este ziua cea mai calduroasa din toate timpurile'. Astfel, iubirea e asemuita cu ceva cald, duios potrivnic zilei in care acesta s-a nascut, o zi deosebit de friguroasa, care i-a inghetat inima.
Insa, bucuria baiatului e oarecum stinsa de vorbele apropiatilor, care sunt patiti in ale dragostei: 'Toata placerea pe care ti-o provoaca iubirea o poti plati intr-o zi cu multa suferinta. Si cand iubesti mai intens, mai intensa va fi si durerea. Vei cunoaste angoasa cerului, a confuziei, senzatia de respingere si de nedreptate. Vei simti frigul pana in oase..Mecanismul inimii tale va exploda.' In felul asta, se contureaza reguli importante pe care trebuie sa le respecte pentru a evita sa se transforme intr-un monstru de tristete. Va trebui sa-si domine furia si sa nu se indragosteasca niciodata. Dar daca sunt reguli, mereu suntem tentati sa le ignoram si astfel, comitem aceleasi si aceleasi erori din toate timpurile, samanta fiind bineinteles Adam si Eva.
Totusi, cum sa nu te indragostesti, cand asta e ceea ce-ti aduce fericirea, chiar si efemera? Cum sa preferi singuratatea? Daca ar fi asa, ar insemna sa eviti sa traiesti. Si-atunci, Jack isi asculta inima,mereu gandidu-se la cea care i-a salvat viata: 'Oh, Madeleine, te vei infuria', spunandu-si aceste cuvinte de fiecare data cand actioneaza contrar vointei ei.
Ceea ce e trist in cartea asta e felul in care un om diferit de ceilalti este privit in societate. I se aduc cuvinte de batjocura, cand el are cea mai mare nevoie de siguranta si de intelegere...

"Mecanica inimii" sau "despre cum mai pot fi ploile"

Cu siguranţă nu e cartea cea mai potrivită penru iubitorii lui Huxley, Orwell sau Desmond Morris iar cine a spus că "Mecanica inimii" sau "The boy with the Cuckoo-Clock heart" a lui Malzieu e un fel de "Micul prinţ" în varianta 3d - modernă şi accesibilă inimilor grăbite de un secol uşor grăbit şi el - e un fel de speranţă vie a modernismului.
Lăsând măgulelile deoparte, să scriu ceva şi despre carte. E o carte a oamenilor mari şi disponibili. De ce vorbesc despre disponibilitate? Pentru că e cu siguranţă tot ce ai nevoie pentru a duce cartea la final. Un accesoriu necesar. În realitate consider că tocmai urmează să aduc în discuţie un adevăr general: impresiile dar şi adevărurile despre noi şi universul umanităţii noastre se găsesc în fiecare fiinţă raţională, se pare totuşi că uneori avem nevoie de un prinţ mic şi de un Jack firav pentru a trezi adevărurile somnoroase din noi. Nu ştiu dacă eu aveam neapărată nevoie să citesc despre băiatul firav cu inima susţinută mecanic de un ceas pentru a mă gândi la emoţie, sensibilitate şi dragoste, dar cu siguranţă faptul că citind cartea asta şi înmagazinând un alt fel de a spune că "ploaia este udă", nu poate fi decât bine. Deşi da, ploaia mai poate fi şi rece, sau caldă, cu stropi mari şi puternici sau sub forma unui shower trecător. Da, Mecanica inimii spune cu îndrăzneală şi originalitate că ploile sunt ude, dar şi reci, şi dulci, şi cuminţi şi nebune.
Am întâlnit un joc simpatic de cuvinte, încântător chiar, a reuşit să-mi aducă zâmbetul în colţurile buzelor, dincolo de asta are şi o simplitate deosebită. Simplitatea e deosebită prin definiţie, în cazul de faţă te ţine treaz până târziu şi nu te lasă să închizi cartea până nu ai finalizat capitolul.
Mă bucur de conţinutul ultimelor pagini, scriu rândurile de mai sus prematur, timpuriu şi uşor lipsit de noimă, dar am tot dreptul: mi-l oferă "Mecanica inimii" prin conţinut şi stil. Nu am strâns citate deşi am avut tendinţa să o fac, cred totuşi că gândul scos din context îşi pierde deseori menirea şi capătă o alta, de cele mai multe ori una deformată.
E doar un stimul, un alt fel de a spune ceva ce ştiai deja.

2010/07/22

Mecanica inimii, Mathias Malzieu

"De fiecare dată când vezi pe la știri imagini cu inundații îți spui: da, întocmai. Aceasta e inima mea.”(Haruki Murakami, Kafka pe malul mării)

Aș vrea să vă vorbesc azi despre inimi. Îmi plac inimile pentru regularitatea lor: se zbat și pompează sânge, urmând un set de reguli. Cu toate acestea, e ușor să zăpăcești inima cuiva, să o faci să bată inegal. E nevoie de o îndrăgostire sau de o înălțare de orice fel și inima acelui cuiva o ia razna în cel mai frumos mod posibil.
Mi-a plăcut în mod special citatul de pe spatele cărții, prin care Malzieu descrie relația ”micuțului Jack” cu micuța cântăreață - ”Cât sunt de înalt, de un metru șaizeci și șase, corpul mi-e zgâlțâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelișul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în țeastă și se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare mușchi până în vârful degetelor.”
Prevăzusem că ”Mecanica inimii” este despre sentimente, trăiri, emoții, d-astea; că avea să fie un fel de deșteptare a simțurilor pentru unii, că urma să se manifeste prin interjecții entuziaste - precum aww sau ah(tocmai de aceea în timp ce citeam cartea, îmi aminteam de modul în care descia Murakami inima într-una din cărțile sale). Dar nu credeam că subiectul va fi despre inimile de carne și sânge, care bat - sau ticăie - întru noi, ori despre cum aceste inimi sunt controlate de ceea ce vedem ori simțim.
În ”Mecanica inimii” eu văd o poveste despre cât de importante ne sunt inimile și, mai cu seamă, despre cât de importante ne sunt iluziile.

2010/07/19

Ganduri desprinse dupa citirea cartii "Mecanica inimii"

Am zis eu bine ca inimii ii trebuie o pelerina care sa opreasca sentimentele sa intre si sa iasa in/din ea. Asa ca mi-am pus inima intr-o carapace si cheia am aruncat cat colo, sa ma fereasc de ispita de a o da altcuiva. Mare dreptate avea Madeleine cand spunea: "Love it dangerous for your thiny heart" pentru ca pentru a mea este. Iubesc tot ce ma inconjoara, de la gandac pana la cer, de la copii pana la batrani, dar totul are o limita. Iar limita este impusa, involuntar poate, de nevoia de precautie, care uneori este zdrobitoare.

Cred ca puritatea inimii este specifica tuturor celor care, inca isi mai pastreaza sufletul de copil, si care incerca sa arate ca fiecare are varsta pe care o simte si nu pe care o arata chipul si trupul. Iar fericiti sunt adultii cu suflet de copil!

De ce n-am iubit niciodata? Ei bine, nu mi-a sosit inca timpul; pentru ca "l'amour est notre second transformation ", cum ar spune V. Hugo, iar eu nu sunt pregatita pentru ea. Si mi-a placut ca am gasit aceasta idee si in carte. Ati sesizat ca ceasornicul inimii facea tic-tac inainte de a o vedea pe fata, iar dupa aceea sunetul emis de acesta era ding-dong?

Paradoxal poate, dar viata nu este altceva decat o moarte continua, care ne da ragaz sa ne pregatim pentru ea, ca in final sa ne ia prin surprindere.

Cateva citate care mi-au placut, si care, cred eu, surprind esenta cartii:

"In viata totul trece, sa stii! Ne vintecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp."

"Chinurile dragostei preschimba oamenii in monstii de tristete."

"Niciodata nu putem reveni asupra faptelor savarsite in trecut, chiar daca am avea un ceasornic in inima."

"..am obosit sa mor cate putin , in fiecare zi..."

Acestea mi-au placut in mod deosebit:

"La noapte o sa ma catar pe luna, o sa ma trantesc pe coltul ei stralucitor, ca-ntr-un hamac si o sa visez cu ochii deschisi."

"Sunt convins ca dac-ar fi avut un ceasornic in loc de inima, Cenusareasa l-ar fi oprit la doisprezece fara un minut si ar fi ramas la bal toata viata."

Mecanica inimii - Mathias Malzieu

O carte despre iubire, in multe feluri: iubirea mama-copil, iubirea in cuplu. Pentru iubire trebuie sa lupti pana la final, sa spui adevarul, sa daruiesti fara a astepta ceva in schimb,

Limbajul modern, descrieri superbe, peisaje bine alese: dealul din Edinburgh.

O carte despre viata, o lectie de viata, despre parinti si prieteni, despre vise ce pot fi indeplinite.

Citate:

"In clipa asta, in creierul meu ceva se da peste cap. Visele anesteziate atatia ani, mania infranta, umilintele grele, toate astea stau sa rabufneasca."


"Luneca prin lumina felinarelor ca un crampei de noapte."


"O adiere calda patrunde in mine preschimband acele ceasornicului in aripi uriase de moara. O moara care macina semintele visului si le transforma in realitate."

Mi-a placut echivalentul pentru expresia "a gasi acul in carul cu fan": "ar fi mai lesne sa gasim un fulg intr-o furtuna de zapada."

"Trebuie sa iubesti!"


"Daca voi ajunge pana la batranete si am norocul sa fac si copii, sa am poate si nepoti, cred ca mi-ar veni sa construiesc case pline de jocuri zglobii, de hohote de ras si de stigate de bucurie. daca nu am copii, mai bine ma lipsesc de o casa plina de vid". {acesta esete si visul meu, cred ca al fiecarui om optimist}.

"Visul sa-mi intemeiez o familie si sa-mi ingrijesc inima ca sa traiesc mult si bine, toate visele de om mare s-au topit ca fulgii atinsi de flacari. Ce ti-e si cu dragostea asta!"

O alta idee ce mi-a placut, este aceea de a-ti pastra sufletul de copil. - echivalent cu "Micul print".

Dragostea e dureroasa, dar merita traita! "Ne-a promis c-o sa incerce sa se obisnuiasca cu gandul ca o sa suferi si tu din dragoste, ca asa-i viata."

2010/07/14

Ce citim?

Dupa sondajul de opinie, urmatoarele 3 carti au primit cate 4 voturi fiecare, fapt pentru care le vom citi pe toate 3, in ordinea alfabetica a titlului:

1. Mecanica inimii - Mathias Malzieu (192 pagini)
2. Micul Print- Antoine de Saint-Exupéry (55 pagini)
3. Omul care era joi de G.K.Chesterton (212 pagini)

Vom incepe deci de maine Mecanica inimii. Varianta in engleza a cartii o puteti gasi online aici.

Astept sugestii privind intervalul de citire a fiecarei carti, in functie de numarul de pagini.
Enjoy! :)

2010/07/10

Bun venit in Book Club!

Bine ati venit in Book Club! Aici este locul unde vom citi impreuna aceleasi carti si ne vom impartasi parerile unii altora.

Primul pas pe care trebuie sa il facem cu totii este sa propunem carti. Astfel, va asteptam la sectiunea Propuneti, pentru a sugera ce carte v-ar placea sa citim impreuna. Fiecare are dreptul sa propuna o singura carte. Dupa ce vom fi propus cu totii carti, la sectiunea Votati va aparea un sondaj de opinie cu toate cartile propuse si fiecare va vota cartea care i se pare cel mai interesanta. Pentru a avea o carte castigatoare in mod obiectiv, putem vota carti propuse de ceilalti, nu cartea aleasa de noi.

Dupa ce vom decide ce carte citim, trebuie sa stabilim de comun acord un termen in care sa o citim cu totii. Astept sugestiile voastre legate de deadline in comentarii la aceasta postare.

In timpul citirii, fiecare membru al blogului este incurajat sa isi scrie parerile pe blog, sa puna citate care i-au placut, ilustratii ale cartii etc. Mi-ar placea mai mult ca acest blog sa fie cat mai interactiv si sa cuprinda cat mai multe pareri, chiar daca unele sunt de un rand, decat sa fie doua recenzii "serioase" la o carte si atat. Nu va temeti sa va spuneti parerea! Eu astept de mult niste persoane cu care sa imi impartasesc parerile legate de carti, intr-un mod sincer si ne-pretentios, ca la o discutie intre prieteni.

Nu in ultimul rand, vreau sa ii multumesc Dianei pentru timpul si efortul investit in crearea acestui blog. Aspectul blogului va mai fi modificat si imbunatatit in timp, dar momentan am decis sa nu lasam ultimele detalii estetice sa ne opreasca din citit. Daca aveti sugestii legate de aspectul blogului, de modul de organizare sau orice altceva, nu ezistati sa va spuneti parerea!

Ma bucur ca v-ati inscris intr-un numar atat de mare!

Cu drag,
:)