Avizier

2010/11/22

Portretul lui Dorian Gray

Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde) este urmatoarea carte pe care o vom citi si discuta impreuna. Poate fi citita online accesand acest link: http://www.scribd.com/doc/27100274/Portretul-Lui-Dorian-Gray

Avand in vedere ca are 270 de pagini, cat timp credeti ca ar trebui sa-i alocam?

2010/11/16

Propuneti o noua carte pentru citire

Imi cer scuze pentru intarzierile din programul nostru de citit. Rapusa de amigdalita, febra si dureri de cap nu am mai organizat nimic pe aici. Dar uite ca astazi am revenit si va astept pe toti cu un vot pentru cartea pe care doriti sa o citim in continuare.

Propunerile ramase sunt:

  • Padurea norvegiana – Haruki Murakami
  • Portocalele nu sunt singurele fructe - Jeanette Winterson
  • Lituma in Anzi - Mario Vargas Llosa
  • Middlesex - Jeffrey Eugenides
  • Portocala mecanică - Anthony Burgess
  • Ben Hur - Lew Wallace
  • Femeia in rosu - Mircea Nedelciu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies
  • Impăratul Muştelor - William Golding
  • Mirona - Cella Serghi
  • Oscar si Tanti roz - Eric Emmanuel Schmitt
  • Toate numele - Jose Saramago
  • Zgomotul si furia - William Faulkner
  • Harta iubirii - Ahdaf Soueif
  • Vechiul Oras Imperial - Yasunari Kawabata
  • Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
  • Domnisoara Christina - Mircea Eliade
  • Tu - al meu - Erri de Luca
  • Coridoare de oglinzi - Ana Blandiana
Deadline pentru vot: Duminica, 21 noiembrie 2010

2010/11/10

Ce facem cu Jurnalul unei fete greu de multumit?

Mai multe persoane au sugerat sa nu mai citim Jurnalu unei fete greu de multumit (Jeni Acterian) sau sa comentam doar fragmentul audio, deoarece e o carte mai greu de gasit la biblioteci si cu un numar mare de pagini.

Ce parere aveti? Citim cartea aceasta sau o votam pe urmatoarea?

2010/11/08

Despre omul frumos –pledoarie despre viaţă aşa cum ar trebui ea traită

“Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul acela, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.
“Ne-a luat parteneri în a face lumea asta pană la veacul veacurilor. Din punct de vedere teologic, aceasta se numeşte raport teandric. Este un lucru extraordinar: eu sunt partenerul lui Dumnezeu! Deci, nu un lucru de infatuare. Ţi s-a dat un lucru extraordinar; şi atunci mintea se dezrobeşte, pentru că tu eşti partenerul lui Dumnezeu. Dar, dacă tu – primul animal pe care l-a dresat omul a fost omul – te laşi dresat şi biciuit de către fratele tau omul şi ai ales să fii victimă, atunci Dumenzeu nu te mai ajută. Pe când, dacă tu alegi să fii partenerul lui Dumezeu, toate lucrurile astea dispar, eşti liber.”
După lectura cărţii cuvintele spuse de mine par sărace, lipsite de substanţă. în raport cu însufleţirea care ţâşneşte din carte. O să încerc să explic cum am văzut eu cartea. Am văzut-o, aşa cum am spus, ca pe o pledoarie pentru o viaţă trăită altcumva, în care lumea e percepută alminteri, o lume în care fiecare clipă e trăită intens, atent şi doare, o lume în care totul are sens şi valoare.În “Scrisori imaginare” Paler spunea:” Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia era rostul lui". Cred cu tărie că este vorba de lumea percepută după acest moment de luciditate. O lume care se aseamănă, probabil, cu lumea văzută de Pavel după întâlnirea de pe drumul Damascului.

2010/11/02

Un om frumos intr-o Romanie profunda

Mai intai de toate, vreau sa multumesc celui/celei care a propus acesta carte. Pentru mine, cel putin, a fost o surpriza sa descopar cum scrie (descrie) Dan Puric, parca numai pe intelesul meu, ce se intampla in Romania mea. Nu am mai nimic cu care sa ma scuz de totala dezinformare in care ma lafai de cand ma stiu in ceea ce priveste politica, economia situatia tarii in general. Niciodata nu ma uit la televizor sa vad stiri ingrozitoare despre oameni, natiuni, guverne. Mai bine spus, sunt omul care inchide televizorul. N-am vazut in viata mea o emisiune de stiri de la cap la coada si, deasemenea, n-am citit vreodata un ziar intreg care informeaza despre situatia acestei tari la vreun moment dat in istoria ei contemporana. Ignoranta mea are o sigura motivare, aceea de a ma lasa sa traiesc fericita cu eaJ Prefer sa raman optimista, sa-mi vad de viata mea, sa ma preocup de lucruri vesele si sanatoase decat sa fiu zilnic conectata la toate catastrofele de pe lume. Si am trait mult si bine asa, concentrata pe rasarituri de soare, habar n-avand ce se petrece in jurul meu. Puteti sa ma condamnati, aveti tot dreptul, eu doar v-am marturisit cu toata sinceritatea ce fel de roman sunt: unul neutru, optimist, care se concentreaza pe a trai.
Inainte de orice alte afirmatii, trebuie sa va spun ca am emigrat odata si ca m-am intors inapoi dupa 3 saptamani. Dupa prima saptamana deja mi-am dat seama ca nu as putea vreodata trai intr-o alta tara, dar inca alte 2 saptamani m-am chinuit sa ma intorc, pentru ca intoarcerea a fost mult mai anevoioasa decat plecarea. Cel mai groaznic lucru pe care l-am simtit acolo, in scurta mea sedere, a fost ca nu reprezint nimic, ca nu sunt nici macar un punct pe harta, ca nu am nicio istorie, nicio limba materna, ca nu valorez nimic, atata timp cat radacinile mele sunt la mii de km distanta. A fost suferinta cea mai profunda din viata mea, perspectiva unei existente adoptive. Eram intre adolescenta si maturitate cand am emigrat si motivele nu erau nici financiare, nici sociale, deci irelevante in discutia depre Romania profunda, cert este ca a fost cea mai incarcata spiritual calatorie, care m-a facut vreodata sa ma gandesc la mine ca romanca. Mi-a placut ce am descoperit si de atunci am fost omul care apara imaginea tarii sale. Atat de sila mi-e de sloganul „sunt roman si asta imi ocupa tot timpul”, de toti desteptii care arunca cu noroi in orice e romanesc, dar nu vad pe nimeni care sa spuna ceva productiv, care sa arate cu degetul catre lucrurile bune din tara asta, care cu siguranta exista, care sa propuna ceva concret, nu doar sa distruga si sa denigreze. Tot timpul le este ocupat de a critica ce nu merge, in loc sa-si foloseasca timpul si energia pentru a crea ceva. Si aici apare Dan Puric, care apara tara asta chinuita, care avea rascoale pe vremea cand alte tari aveau zgarie nori. Si-mi da intr-adevar nadejde ca nu este totul pierdut, ca exista oameni frumosi!