Avizier

2010/08/19

Micul prinţ, o carte despre copii pentru oameni mari

Sau mi se pare a mai fi o carte despre lucrurile pe care le pierdem pe parcurs ce creştem, în încercarea noastră de a ne potrivi în lumea în care trăim, adică în cea a oamenilor mari.

În mod clar n-aş încadra Micul prinţ la cărţi pentru copii, poate doar prin desenele (aparent) naive. Mi se pare mai degrabă un preambul fericit (şi copilăros) al Citadelei lui Exupery, într-o formă mult simplificată. Călătoria pe care o face micul prinţ e călătoria autorului în sinele său, aducându-şi aminte cum era când animalele (aproape) îi erau prietene şi îi vorbeau, atunci când privea stelele şi ele îşi spuneau poveştile prin gura mamei sau a bunicilor, atunci când limpede nu vedea decât cu sufletul. Călătorie în care copilul întâlneşte lumea oamenilor mari (singurătatea, vanitatea, omul prea ocupat cu număratul decât cu observatul frumuseţii), spunându-şi că oamenii sunt tare ciudaţi. O lume care ne învaţă că lucrurile nu pot fi văzute decât într-un anume fel şi orice alte feluri de a vedea lumea nu sunt potrivite.

Iar faptul că "oamenii n-au rădăcini şi asta îi stinghereşte mult" mă face să cred că de multe ori oamenii caută deşart (şi chiar în deşert) steaua pe care să poată poposi.

Aş zice chiar că Micul prinţ e un manifest pentru o lume a culorii şi strălucirii, care îndeamnă la a trăi viaţa printre stele, şi nu numărându-le, un îndemn pentru oameni să nu înceteze să-şi pună întrebări şi să nu lase lucruri nedescoperite.

3 comentarii:

Nimeni... spunea...

Superba recenzia. Si superb e doar putin spus. Singura observatie ar fi la acel copilaros din paranteze. Potrivit ar fi fost cu delicatete. Si la faptul ca Citadela si Micul print sunt scrise in paralel. Citadela e publicata postum, in 1948,la patru ani de la moartea autorului si e o culegere de texte iar Micul print in 1943 cu un an inainte. Greu de crezut ca o carte ca Citadela a fost scrisa intr-un singur an. Cred ca Micul Print este un indemn la a privi viata asa cum este. Ca pe un miracol care ar trebui sa te lase cu rasuflarea taiata. Si asta in fiecare clipa.

aproapealb spunea...

Ce frumos ai concluzionat! Asa cred si eu ca e Micul print, si totodata un manifest pentru inocenta si pentru profunzime.

Zora spunea...

@nimeni - da, poate că delicateţe ar fi fost un cuvânt mai potrivit, dar nu m-am gândit la copilăros având vreo conotaţie negativă, dimpotrivă, cele mai frumoase lucruri cu care pornim în viaţă. Să rezumăm atunci că Micul prinţ ar fi prefaţa Citadelei :)
@aproape alb - :)