Avizier

2010/08/18

"Micul Print" sau ganduri despre oameni

Am citit cartea. Stiam de faima ei, de adevarurile pe care le ascunde intre pagini si tot asa. Insa aceasta faima mi se pare usor exagerata. E adevarat, cartea vorbeste despre oameni si contine lectii de viata pentru noi, insa parca nu s-a ridicat la nivelul celebritatii ei.

E vorba de oameni; si asta mi-a placut pentru ca mi-a intarit unele convingeri ale mele si pentru ca imi plac vorbele zise de oameni despre oameni. Oamenii iti dau crezare daca porti hainele care "trebuie" sau cum isi dau seama de frumusetea lucruri doar dupa ce le afla "pretul", "valoarea" - acestea sunt adevaruri valabile atat in timpul lui Saint-Exupéry cat si in al nostru si vor fi si peste sute de ani, din nefericire. Insa valoarea ar trebui data de timpul depus, nu timpul sa fie depus dupa valoarea aparenta. "Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa."

Un alt lucru pe care l-am deprins din lectura aceste carti este faptul ca fiecare om cand intalneste o persoana noua se asteapta sa fie ceea ce el are nevoie, cum a fost si in cazul Printului: pentru rege era un supus, pentru vanitos era un admirator, pentru geograf era un explorator, iar pentru copilul din sufletul personajului nostru era persoana care sa-i poata intelege desenul.

Am invatat inca o data ca toti oamenii sunt la fel, mai putin cei pe care i-am "imblanzit": Prietenii nostri. Ei sunt mai de pret ca toti necunoscutii de pe Pamant, caci ei ne pot recunoaste elefantul inghitit de sarpe in timp ce ceilalti nu si pentru ca ei ne accepta asa copii cu suntem inca.
"E un lucru trist sa uiti un prieten. Nu oricine a avut un prieten."

In concluzie, desi plina cu multe idei dragute, nu mi s-a parut pe masura celebritatii care inconjoara cartea. La Antoine m-a deranjat ceva in scrisul lui, dar nu pot sa imi dau seama ce. Am uneori momente cand acest lucru mi se intampla si la cartile lui Roald Dahl (sunt o iubitoare de carti pentru copii - ma mir cum de inca nu citisem Micul Print), insa la el sentimentul nu este persistent.

Citatul meu preferat:
"Trebuie totusi sa rabd vreo doua-trei omizi, daca vreau sa aflu cum arata fluturii." Voi nu credeti ca aici face referire la fericire?

2 comentarii:

aproapealb spunea...

Eu am citit cartea in trecut, intamplator, fara sa fi auzit vreun zvon ca ar fi faimoasa. Si mi-a placut atat de mult! M-a surpris si am considerat-o deosebita intre toate cartile, la fel cum Micul print isi considera floarea deosebita intre toate. Cartea m-a imblanzit, in felul ei.

Poate ca uneori trebuie sa citim fara a avea niste asteptari predefinite. Desi e greu, atunci cand ai auzit multe despre o carte.

Zora spunea...

@magicb - desigur că e vorba de fericire, pe care o apreciezi cu atât mai mult cu cât ai îndurat suferinţe ca să o poţi avea :)