Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim

Pentru ca ati scris cu totii multe aspecte relevante ale Micului print, eu ma voi opri doar asupra acestei fraze, care este, in viziunea mea, cheia intregii povesti: "Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim."

Acesta e lucrul poate cel mai important invatat de Micul print in calatoria sa pe Pamant si mi se pare vital sa il invatam si noi. De multe ori ne apropiem repede de oameni, ne proiectam propriile asteptari asupra lor, privindu-i asa cum am vrea noi sa fie, nu cum sunt ei cu adevarat. Nu ii imblanzim, nu le stim trecutul, dorintele si sensibilitatile, ne apropiem de ei fugitiv si avem relatii cu oameni pe care nu ii cunoastem cu adevarat. Aceasta lipsa de rabdare pentru a cunoaste, dublata de egocentrism, mi se pare un mare neajuns al lumii noastre, pentru ca duce mereu la destramarea relatiilor si la instrainarea oamenilor. Daca insa avem rabdare si timp sa imblanzim si sa ne lasam imblanziti, devenim fara seaman in lume, unul pentru altul, ramanand "raspunzatori de-a pururi pentru ceea ce am imblanzit." Si "de-a pururi" este tinta tuturor relatiilor adevarate, nu-i asa?

P.S. Aici puteti gasi piesa Boababs a Reginei Spektor, inspirata din fragmentul comentat de mine din Micul print.