Am iubit această poveste din clasa a doua. Nu am putut înţelege multe lucruri din ea, dar am început să pun mare preţ pe prietenie datorită ei. Am învăţat ce este vanitatea şi cum să o evit, am înteles ce este conservatorismul şi că uneori nu e deloc bun, am înţeles că sunt lucruri mai importante decât datoria şi atât. Am învăţat că oamenii sunt unici si speciali, deşi se aseamănă mult între ei. Am învăţat că munca nu este totul, şi de la Rege, că nu e bine să fugi de responsabilităţi, pentru că risti să "domneşti" peste nimeni.
"Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecţie de fluturi?" Ci întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme are? Cât câştigă tatăl lui?" Numai atunci cred ei că-l cunosc."
Unii oameni care tind să crească o fac cu preţul sufletului, pe care, uneori, îl pierd. De aceea ador să fiu copil. Ador să-mi fie frică de necunoscut. Să privesc îndelung la stele. Să pot visa, să fiu recunoscătoare pentru prietenii mei. Să greşesc. Să mă chinui să-mi repar greşeala. Să fiu Micul Prinţ de 1001 de ori.
Am recitit această carte cu întreg sufletul meu. Nu pot exprima în multe cuvinte cum mi-a reumplut sufletul de bucurie şi imaginaţie şi iubire. De lacrimi de tristeţe şi de o dorinţă de a-i scrie acum lui Antoine de Saint-Exupery că Micul Prinţ se află în el şi în sufletul fiecărui copil din omul mare. Visez că oiţa nu a mâncat niciodată floarea, pentru că Micul Prinţ i-a facut rost de o legătoare de piele pentru botniţă.
Am învăţat să-mi salut stelele atunci când ajung noaptea târziu acasă, şi să le zâmbesc înainte de a intra în scara blocului. Şi câteodată când se face linişte completă în sufletul meu le aud cum râd. "Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îţi va fi dor să râdem împreună. Şi vei deschide uneori fereastra, aşa, numai de drag... iar prietenii tăi se vor mira văzându-te că râzi de câte ori te uiţi la cer. Atunci le vei spune: " Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun."
Domnule Saint-Exupery, oriunde aţi fi... Micul Prinţ mereu a trăit în dumneavoastră şi nu a plecat niciunde. Micul Prinţ trăieste pentru totdeauna în mine.
P.S: Desenaţi grozav!
Ănuţa Voinicuţa
"Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecţie de fluturi?" Ci întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme are? Cât câştigă tatăl lui?" Numai atunci cred ei că-l cunosc."
Unii oameni care tind să crească o fac cu preţul sufletului, pe care, uneori, îl pierd. De aceea ador să fiu copil. Ador să-mi fie frică de necunoscut. Să privesc îndelung la stele. Să pot visa, să fiu recunoscătoare pentru prietenii mei. Să greşesc. Să mă chinui să-mi repar greşeala. Să fiu Micul Prinţ de 1001 de ori.
Am recitit această carte cu întreg sufletul meu. Nu pot exprima în multe cuvinte cum mi-a reumplut sufletul de bucurie şi imaginaţie şi iubire. De lacrimi de tristeţe şi de o dorinţă de a-i scrie acum lui Antoine de Saint-Exupery că Micul Prinţ se află în el şi în sufletul fiecărui copil din omul mare. Visez că oiţa nu a mâncat niciodată floarea, pentru că Micul Prinţ i-a facut rost de o legătoare de piele pentru botniţă.
Am învăţat să-mi salut stelele atunci când ajung noaptea târziu acasă, şi să le zâmbesc înainte de a intra în scara blocului. Şi câteodată când se face linişte completă în sufletul meu le aud cum râd. "Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îţi va fi dor să râdem împreună. Şi vei deschide uneori fereastra, aşa, numai de drag... iar prietenii tăi se vor mira văzându-te că râzi de câte ori te uiţi la cer. Atunci le vei spune: " Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun."
Domnule Saint-Exupery, oriunde aţi fi... Micul Prinţ mereu a trăit în dumneavoastră şi nu a plecat niciunde. Micul Prinţ trăieste pentru totdeauna în mine.
P.S: Desenaţi grozav!
Ănuţa Voinicuţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu