Memoriile unei gheise - impresii

Nu stiu cum stau lucrurile in cazul celorlalti dar eu, eu chiar aveam nevoie sa citesc "memoriile unei Gheise'. Lectura asta fost un fel de experienta pe care o pot compara cu usurinta cu un dus cu apa rece - exact ce au nevoie ingamfatii cand au ajuns sa creada ca le-au auzit, citit si interpretat cam pe toate.

Mi-am dat seama ca nu e asa, chiar deloc. Viata din Gion nu o pot compara cu nimic din ce cunosc fara a imi asuma riscul de a pierde, degrada sau accentua detalii, elemente sau componente culturale. Daca aparent e ceva ce am mai vazut eu si prin alte parti, in realitate e diferit. Imi permit si nu ezit sa trec peste previzibilitatea povestii in unele parti, putin conteaza chiar si faptul ca e rezultatul imaginatiei autorului si ca nu e cu adevarat 'memoriile unei gheise' asa cum sugereaza titlul cartii. Am siguranta ca amintirile gheiselor din Gion sunt cu mult mai expresive si cutremuratoare, viata bate filmul, viata bate imaginatia, nu?

Admit, si pe mine m-a plictisit putin partea de inceput, de du-te-vino, fara sa se intample nimic interesat, nemaiauzit sau cel putin altfel; mai apoi m-a captivat, m-a uimit, m-a cutremurat, m-a dezamagit si m-a bucurat.

E o carte despre viata, asa cum poate nu o cunoastem, e despre a accepta ce ti se ofera, a te multumi cu ce ai, a te lasa definit si a trai cu tine insuti.

E surprinzator cum toate personajele de aici lupta sa supravietuiasca individual fara a realiza ca pot trai armonios impreuna fara a se mai pune problema luptei pentru supravietuire. Si e agonic si trist cum pana si cea mai placuta si sincera relatie, cea dintre Chiyo si Pumpkin, se stinge si este inlocuita cu ura si tradare. Trec peste povestea de dragoste dintre Sayuri si the Chairman, nu e chiar tipul meu de poveste desi admit ca a fost bine gandita, imprevizibila chiar. Si cum tot am adus (prea putin) in vorba personajele cartii, nu pot sa nu imi exprim admiratia fata de Nobu, deosebit caracter, de-a dreptul cuceritor, in ciuda aparentelor.

Tin sa precizez cat de mult m-a ajutat filmul in completarea imaginii acestei povesti, se pare ca o parte a fost filmata chiar in Gion, fantastic lucru, plus ca a adus viata imaginilor fara culoare si textura din mintea mea, e chiar obligatoriu sa vedeti si filmul, chiar daca pe alocuri pierde multe detalii, ba chiar le cam transforma in ceva cu totul diferit.

Cam atatea am avut de spus, ma bucur ca am citit aceasta carte, e chiar un castig. Recomand.

Memoriile unei gheise... pareri la fix jumatatea cartii

Din pacate timpul zboara atat de repede, inca m-am trezit acum 3 zile ca trebuia sa incep noua carte, noroc ca a fost postata pe scribd... Mailul meu nu imi mai arata nici un mesaj de la voi, iar treburile cotidiene si nu numai aproape ca m-au transformat in robot. Dar revenind...

Am inceput cu elan si mult entuziasm, vazusem deja filmulul si desi mi se paruse putin sec, si parca derulat la prima viteza, luni dimineata la ora 6 am incarcat pdf-ul pe ebook si-am inceput, caci deh... o saptamana buna se cunoaste de luni dimineata :).

Cu fiecare pagina mi-a scazut etnuziasmul, nu mai sunt la fel de incantata ca atunci cand am vazut postat titlul noii carti. Mi se pare ca e scrisa asa cam prea in jurul cozii, desi actiunea pare derulata rapid, parca tot bate pasul pe loc, iar atmosfera... lipseste. Imi lipsesc pasajele care sa ma ajute sa reconstitui atmosfera anilor, sa nu uitam ca vorbim de timpul de dinaintea primului razboi mondial. Poate ca e de vina formatia mea, ca-mi plac mie descrierile de locuri care ma ajuta sa-mi imaginez si sa intru in atmosfera de atunci, dar prea sunt in prim plan gheisele si nimic in jur.

Cand eram mica mama ma punea sa desenez ce imi citise ea cu o seara inainte, probabil o poveste sau ceva. Daca ar trebui sa desenez acum o singura scena, nu cred ca as avea destul de multe informatii care sa imi lase imaginatia sa zboare; si de-aici imi permit sa cataloghez cartea fiind "putin seaca"... dar ramane totusi o carte buna.

Ma-ntorc... poate pana la pagina 501 imi schimb parerea. Spor la citit!