Antoine

Il intalnisem pe Antoine asa cum probabil l-au intalnit majoritatea celor din generatia mea, in manualul de franceza, la mine in cel de clasa a X-a. Am retinut de acolo o fraza care m-a marcat: "Être homme, c'est précisément être responsable". L-am cautat pe unde si cum m-am priceput si invariabil ma loveam de Micul Print. Strimbam din nas si treceam mai departe, de povesti cu printi aveam eu nevoie? Am asteptat rabdator sa apara si am citit pe rand "Pilot de razboi", "Curierul de Sud", "Pamintul oamenilor", "Zbor de noapte", "Citadela" nu insa si "Micul Print". Acum am terminat de citit "Micul Print". Dupa mai bine de cincisprezece ani. Nu am citit-o copil, nici adolescent fiind nu am citit-o. Am citit-o insa ca tanar adult, primita cadou de la un bun prieten, cel mai vechi prieten. Imi amintesc privirea lui nedumerita si vorbele: "Nu ai citit-o? Foarte rau." Si am citit-o, doar cu ochii, dar "unde-oi vedea cu ochii nu poti ajunge prea departe". Si s-a plimbat dintr-o camera in alta si de pe un raft pe altul. Ocazional am cumparat-o si am facut-o la randu-mi cadou. Pana acum, cand, aproape batran, am citit-o din nou, cu inima de data asta. Acum stau cu ochii inchisi in lumina blanda a asfintitului, asteptind momentul in care soarele o sa faca loc stelelor. Si atunci, intins pe spate, o sa ascult, pandind atent, momentul in care stelele or sa-mi vorbeasca.