Avizier

2011/05/01

Despre curajul de a fi un nimeni (Idei la mijloc de carte)

Voi incepe postarea prin a va spune ca am gasit o modalitate foarte usoara de a citi cartea Franny si Zooey. Nu am reusit sa o cumpar si linkul de pe scribd avea un format tare greu de citit, insa am gasit-o pe Wattpad si de aici merge foarte repede si relaxant, desi nu sunt nici eu adepta cititului online. Daca vreti sa-i dati o sansa, intrati aici.

Romanul lui Salinger m-a surprins placut inca din primele pagini, in care am aflat cate ceva despre cartea pe care o citeste Franny. Am fost uimita sa vad ca Salinger, autor american, stia de o cartulie religioasa anonima a unui taran rus, cartulie pe care am citit-o si o am si eu.

Am aflat de Pelerinul rus din Jurnalul fericirii al lui Steinhardt, unde era descrisa ca o carte care ori te schimba pentru totdeauna, ori te lasa indiferent. Descrierea facuta de Steinhardt Pelerinului rus pare a se potivi si in romanul lui Salinger, cartea schimband intreaga perspectiva a lui Franny.

Pentru ca sunt abia la mijlocul cartii, nu imi voi spune parerea de ansamblu, ci ma voi concentra pe niste fragmente care m-au impresionat cum nu multe carti reusesc.

M-a atras in mod special argumentarea lui Franny pentru renuntarea la teatru si pledoaria sa pentru curajul de a fi un nimeni.

"Mai intai de toate, mi s-a parut tare de prost-gust sa doresti sa joci pe scena. Vrea sa zic ca faci atata parada de propria ta persoana. Nu mai puteam suporta, cand jucam intr-o piesa, sa raman in culise la sfarsitul spectacolului. Toata multimea aia de infumurati care alearga de colo-colo si se cred teribil de generosi si afectuosi. Care se pupa-n bot cu toata lumea si se fataie peste tot cu fetele lor sulemite, dar se caznesc sa para grozav de naturali si de binevoitori cand vin prietenii in culise sa te vada. Pur si simplu nu mai puteam suporta.
[...]

- Eu atata stiu - ca o sa-mi pierd mintile. Sunt satula de atata egocentrism. Al meu si-al tuturor celorlalti. Sunt satula de toti aceia care vor s-ajunga ceva, sa faca fapte mari si asa mai departe, sa devina interesanti. E dezgustator, sau ca da.
[...]

-Ma tem ca tin prea mult sa intru-n competitie, asta ma sperie pe mine. De-aia m-am retras de la Sectia de teatru. Daca sunt asa de obisnuita sa accept valorile celorlalti si daca imi plac aplauzele si-mi place sa ma ridice lumea-n slavi, asta nu-nseamna ca-i un lucru bun. Mi-e rusine. [...]

M-am saturat sa nu am curajul sa fiu, pur si simplu, un nimeni. Mi-e lehamite de mine insami si de toti ceilalti care vor, intr-un fel sau altul, sa rupta inima targului."

M-am identificat mult cu personajul Franny, de la lehamitea de propriul egocentrism pana la sentimentul de innebunire si sunt prinsa acum intre paginile cartii, pentru a-i afla finalul.

Ideile ei m-au trimis la Noica, in De caelo:

"“Mare” e un termen de-al constiintelor orgolioase, cele care in mod obisnuit sfarsesc la deznadejde, intrucit s-au masurat fara rost cu lucrurile de masura carora nu sunt. Absurditatea vointelor de azi e tocmai ca nazuiesc catre mare.
[...]
„Mai putin“ ar insemna faptul mai mic, mai fara rasunet, pentru mai putini, pentru unul singur chiar. Si aceasta ar fi: a nu proclama intotdeauna reforma noastra, ci a o vietui.

Astfel, consider cartea lui Salinger (in prima ei jumatate, cat am parcurs pana acum) un manifest pentru mic, pentru vietuire in loc de vorba si pentru dezbracarea de noi insine.

Sa avem curajul de a fi un nimeni!

5 comentarii:

Dia spunea...

Am ridicat ieri cartea de la Posta in drum spre autogara si, pe drum spre Focsani (fost-am cu dosarul pt examenul de conducere), prietena cu care eram a devorat jumate din ea. I-am spus de ideile tale si a zis ca si ei i-a placut tot aspectul asta. Astept s-o termine azi, ca s-o pot citi :D

aproapealb spunea...

Super! :)
Eu am terminat-o si mi-am mai schimbat putin parerea, poate voi mai scrie un comentariu cu ce mai gandesc despre. :)

Monica M spunea...

Chiar daca nu am citit-o pare o carte de pus in lista celor mai interesante carti de parcurs. O sa vad daca o pot citi pana cand postati recenziile, de nu... mai incolo.
Spor la citit!

Fabio spunea...

I don't speak a word in Romanian, but Google translator do... Congratulations for your blog. I'm very interested in Romanian writers, and I would like to invite you to my blog. Fabio

liftingshadows spunea...

ce imi place sa fac legaturi de felul celor pe care le-ai indicat tu intre diferite carti.

o mica observatie doar la concluzia ta: sa nu uitam ca si cartea lui Salinger e multa "vorba" asa ca nu cred ca vietuirea exclude vorba.