Ce citim acum?

In urma numararii voturilor, topul celor mai dorite carti este acesta:

Insemnarile unui nebun - N.V.Gogol - 5 voturi

Despre omul frumos - Dan Puric - 4 voturi

Jurnalul unei fete / fiinte greu de multumit -Jeni Acterian - 4 voturi

Incepand de astazi, 27 septembrie, putem incepe sa citim impreuna Insemnarile unui nebun, urmand sa citim ulterior celelalte doua carti din topul preferintelor.

Astept sugestii privind perioada pe care sa o alocam citirii si discutiilor (avand in vedere si faptul ca are cam 22 de pagini), precum si linkuri spre locul in care o putem gasi online.

Pofta buna la citit! :) :)

Votati urmatoarea carte!

In perioada 19-26 septembrie vom vota urmatoarea carte pe care o vom citi impreuna. Cartile propuse sunt urmatoarele:

• Padurea norvegiana – Haruki Murakami
• Portocalele nu sunt singurele fructe - Jeanette Winterson
• Insemnarile unui nebun - N.V. Gogol
• Lituma in Anzi - Mario Vargas Llosa
• Middlesex - Jeffrey Eugenides
• Portocala mecanică - Anthony Burgess
• Ben Hur - Lew Wallace
• Despre omul frumos - Dan Puric
• Femeia in rosu - Mircea Nedelciu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies
• Impăratul Muştelor - William Golding
• Femeia in alb - Wilkie Collins
• Oscar si Tanti roz - Eric Emmanuel Schmitt
• Toate numele - Jose Saramago
• Zgomotul si furia - William Faulkner
• Harta iubirii - Ahdaf Soueif
• Vechiul Oras Imperial - Yasunari Kawabata
• Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
• Jurnalul unei fete greu de multumit - Jeni Acterian
• Domnisoara Christina - Mircea Eliade
• Tu - al meu - Erri de Luca
• Coridoare de oglinzi - Ana Blandiana

Voturile se vor face prin comentarii lasate la acest articol.
Nu este permisa votarea propriei propuneri!

Daca toti membrii inscrisi in Book Club vor vota inainte de aceasta data, vom incepe citirea inainte de 26. In timpul votarii se pot scrie in continuare recenzii si comentarii pe baza cartii Omul care era Joi de Chesterton.

Haideti la vot! :)

Lasati-ma sa va citesc un mers al trenurilor!

Primul capitol al cartii "Omul care era Joi" este preferatul meu. Am savurat discutia dintre cei doi poeti si ca m-am identificat cu viziunea lui Syme.

Mi-a placut diferenta dintre o lume a aparentelor si a incadrarii intr-un tipar (Gregory) si realitatea privita limpede, limpede de tot, cu un simt practic-artistic care patrunde dincolo de toate aspiratiile umane efemere, le desfiinteaza si ridica pe piedestal esenta si simplitatea. (Syme)

Mi-e greu sa explic in cuvinte cat de mult mi-a placut modul in care Syme a infirmat toate ideile de anarhie de dragul non-conformismului (regasite ataaaaat de mult si in epoca noastra), anarhie care e, de fapt, tot un conformism, doar fata de alte principii. Non-conformismul real nu e acela de incalcare a tuturor regulilor pentru ca asta a zis cineva ca inseamna sa fii non-conformist, ci presupune a gandi totul si a alege ceea ce vrei sa crezi si principiile pe care vrei sa le urmezi, indiferent daca te incadrezi intr-un anumit trend sau nu.

Gregory: " Poetul se delecteaza doar cu dezordinea. Daca n-ar fi asa, cel mai poetic lucru din lume ar fi calea ferata subterana."

Syme: "Asa si este. [...] Faptul rar si ciudat e sa nimeresti tinta; faptul comun si evident e sa o ratezi. [...] Haosul este plictisitor, deoarece in haos trenul poate sa ajunga oriunde, in statia Baker Street sau la Bagdad. Dar omul este un magician, si intreaga-i magie sta in faptul ca spune Victoria- si iata, e in Victoria! Luati-va cartile, care nu sunt decat poezie si proza, si lasati-ma sa va citesc cu lacrimi de mandrie un mers al trenurilor. [...] Sa stiti, continua Syme, ca de fiecare data cand vine trenul, simt ca a strapuns cordoane de asediatori si ca omul a castigat batalia cu haosul. Afirmati cu dispret ca atunci cand cineva pleaca din Sloane Square trebuie sa ajunga in Victoria. Eu zic ca putem face 1000 de alte lucruri in schimb, si ca ori de cate ori ajung chiar acolo, am senzatia ca am scapat ca prin urechile acului. "

[...]

Gregory: "Da, poetul va fi nemultumit chiar si pe strazile raiului. Poetul este un revoltat etern.

Syme: "Ce anume este poetic in a fi revoltat? Poti la fel de bine sa spui ca este poetic sa ai rau de mare. A fi bolnav e o forma de revolta. [...] A te revolta in abstract este...revoltator. Este de-a dreptul vomitiv! [...]

Lucrurile care merg bine sunt cele poetice! Digestia noastra, de exemplu, care functioneaza cu sfintenie, silentios si asa cum trebuie- acesta este fundamentul intregii poezii. Da, cel mai poetic lucru, mai poetic decat florile, mai poetic decat stelele- cel mai poetic lucru din lume este sa nu fii bolnav."

Voi sunteti de acord cu Syme? :)

Omul care era joi - Intrebari pentru dezbatere

Pentru ca nimeni nu prea s-a postat, m-am gandit sa pun eu niste intrebari/afirmatii, poate starnesc niste discutii.

1. Duminica = reprezentare alegorica (serioasa) a lui Dumnezeu, iar Clubul - a celor 7 zile Creatiei? Iar intrebarea din final, trimitere directa la Isus, ce rol ar avea?
2. Daca Chesterton indica subtitlul cartii "Un cosmar" ca fiind cheia de citire a intregii carti, asta inseamna ca e inutil sa gasim corespondente cu realitatea, ca, de fapt, nu e decat ceea ce pare, un roman politist cu oarecare invataturi despre, de exemplu, onestitate, onoare, pripeala de a lupta pentru ceva ce nu cunosti?
3. Si apropo de asta, mie mi s-a parut exceptional faptul ca niciuna dintre promisiunile facute in carte de catre gentlemeni nu a fost calcata. Si, in general, comportamentul lor (odata ce ni se dezvaluie ca fiind de partea binelui) si maniera lor de a fi in fapte marunte, privita ca ceva natural, trimite la ceva valoros din interior.
4. Faptul ca Syme e infricosat de spatele si umbra lui Duminica, iar cand ii vede fata, desi e inspaimantat, i se pare "atat de frumoasa, atat de buna", mi se pare o analogie subtila cu felul in care il percep oamenii pe Dumnezeu inainte si dupa ce ajung sa Il cunoasca, macar o farama, la modul intim, personal. Si, de fapt, tot capitolul "Cei sase filozofi" pare sa fie asta, o insiruire a modurilor in care Dumnezeu e perceput de oameni. Sunteti de acord? Daca da, putem discuta fiecare viziune pe rand.
5. (asta e nedumerirea ancai-dreamer): Afirmatia lui Chesterton din articolul de la final cum ca indiciile din carte nu trimit la Creatie si Creator (in mod serios).
   
6. Si ultima intrebare, care de fapt a aparut intr-o discutie dintre mine si anca-dreamer: disputa din primul capitol dintre cei doi poeti trebuie luata in serios sau e doar praf in ochi, o modalitate de-a lui Syme de a-l starni pe anarhist?
   

Daca vreti sa discutam aici, mai putem adauga intrebari si nelamuriri la post. Nu cred e neaparat sa le discutam pe fiecare sau pe rand. Si nici nu trebuie sa dam un verdict final, important e drumul pana la el.:)