Nu stiu ce este o recenzie. Ma indoiesc ca am calitatea de a face asa ceva. O sa spun doar cum am vazut eu cartea. O carte micuta, nechemata, aproape nedorita, citita chinuit, abandonata si apoi reluata. O carte cu si despre candoare, cu si despre tristete, cu si despre iubire, cu si despre orbire. O carte despre cum poate fi viata cateodata. Despre cum poti trece pe langa sansa de a fi cel mai fericit om din lume, despre cum poti deveni fantoma a tot ceea ce ai fi putut sa fi. O carte in care, pe alocuri, ma regasesc.
“Stii ca ai citit o carte buna cand intorci ultima pagina si simti ca parca ai pierdut un prieten.” ~ Paul Sweeney
5 comentarii:
Subscriu la faza cu "citita chinuit" :)
M-am tot gandit la ce ai spus, "Despre cum poti trece pe langa sansa de a fi cel mai fericit om din lume, despre cum poti deveni fantoma a tot ceea ce ai fi putut sa fii." Asta pentru ca, intr-un anumit moment al vietii m-am considerat la fel. Dar nu cred ca Jack ar fi fost fericit. Ai putea fi fericit alaturi de cineva care nu stie sa te aprecieze, care iti da mereu o stare de nesiguranta, care pare mereu sa-ti alunece printre degete ca un sapun, iar tu sa te faci luntre si punte ca sa eviti un deznodamant inevitabil in timp ce celalalt ia ca de la sine inteles tot ce faci? Nu cred. Jack va intalni pe cineva care il va intelege, il va iubi pe el "intreg" si se va considera norocoasa ca l-a intalnit. Pentru ca, exceptand "cateodata", viata poate fi si asa :)
Subscriu la ce a spus Dia doar ca eu nu m-am chinuit sa o citesc... ceea ce... am impresia ca e bine, sau ca sunt dispusa sa tolerez multe.
Poate nu stii cum se face o recenzie - spui tu, dar crede-ma, ai reusit sa prezinti cartea in cateva cuvinte, cum nu se putea mai concis si mai fidel adevarului cartii:)
Si eu, ca Raluca, consider ca ai descris foarte bine cartea. Cam asa a fost.
Trimiteți un comentariu