Inca nu v-am citit recenziile, colegi de club. Sunt usor influentabila, asa ca am decis sa le citesc dupa ce imi scrijelesc virtual impresiile. Ma tem ca pentru prima carte din istoria clubului nostru (pentru ca va avea o istorie, asa-i?) nu am nici cuvinte multe, nici prea bune.
Per ansamblu, "Mecanica inimii" mi-a dat impresia de ciorna. Un amalgam de idei slab conturate, metafore (unele destul de reusite), dar fara nicio structura substantiala. Anacronisme cu duiumul (in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, "eroul" nostru vorbeste despre cupa mondiala, avion, flacara olimpica si stadion, Tinkerbell; unde mai pui ca Melies cumpara un teatru de la Houdini in 1889, cand Houdini era mort de 18 ani...), personaje nedezvoltate, tratate extrem de superficial, o idila demna de foaierul unui cabaret, nicidecum de inocenta unor copii de 15 ani. Asocierea cu Micul Print e complet deplasata. Mai apropiat mi se pare Pinocchio...
Pacat de idee. Cu mai multa grija la detalii si cu mai multa inocenta, ar fi putut fi o carte frumoasa, reprezentativa pentru suprarealismul pop, atat de "la moda" in lumea artei. Din cate am inteles, Mathias Malzieu (ma rog, trupa lui, Dionysos) ar fi creat si un album cu acelasi titlu, iar cunoscutul ilustrator francez Benjamin Lacombe a creat coperta cartii. Asteptam filmul, poate va fi mai bun decat cartea (e posibil?).
Pacat de idee. Cu mai multa grija la detalii si cu mai multa inocenta, ar fi putut fi o carte frumoasa, reprezentativa pentru suprarealismul pop, atat de "la moda" in lumea artei. Din cate am inteles, Mathias Malzieu (ma rog, trupa lui, Dionysos) ar fi creat si un album cu acelasi titlu, iar cunoscutul ilustrator francez Benjamin Lacombe a creat coperta cartii. Asteptam filmul, poate va fi mai bun decat cartea (e posibil?).
Clip Dionysos:
6 comentarii:
Este o carte copilaroasa... usurica.
Da, anacronsimele le-am sesizat... nu pe toate cele enumerate de tine. Dar... am zis ca a gresi este omeneste si am trecut peste.
Este mai mult asa, o poveste de citit seara!
Pe mine nici nu m-ar fi deranjat anacronismele daca ar fi fost acolo ceva care sa ma ravaseasca putin in sensul bun. Dar nu a prea fost. Asa am spus si eu despre ne-asemanarea cu Micul print.
Si da, va fi o istorie!
Am citit cartea din primele zile, pe nerasuflate, asa cum fac de obicei :) Prima impresia a fost ca e o carte ce trebuia citita in alta perioada a vietii mele, mai ales ca am terminat-o in cateva ore. Am tot incercat de atunci sa scriu o recenzie, dar mereu cand incercam, ramanea un amalgam de idei si nimic concret. As putea spune ca am avut aceeasi parere, o ciorna, insa mi-a placut. Am citit in asa fel incat sa traiesc in povestea lor. Cred ca as fi luat deciziile pe care le-a luat Jack, desi as fi vrut (in cazul in care chiar eram Jack) sa fie altfel finalul. Din exterior l-am considerat cel mai potrivit. Raman la a-mi scrie parerea drept un comentariu ( mai ales ca nu am prins ideea referitoare la cum public recenzia :))
@DoarEu: Usurica e...De citit seara, nu e, mie mi-a dat cosmaruri :))
@aproapealb: M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca presupusa asemanare ar fi intre Acacia si capriciosul trandafir al Micului Print. Cred ca o sa propun o dezbatere...
@mara: Daca esti deja membru (trebuie sa ne trimiti un e-mail pt. a ne solicita sa primesti o invitatie de co-autor; vezi in bara laterala), dai click pe "Postare noua" din dreapta sus a paginii si te pui pe scris :)
Aa, mi s-au parut si mie bizare acele faze cu avion si etc, insa uitasem secolul in care era povestea si nu m-am intors sa caut.
Trimiteți un comentariu