Nu ma pricep la recenzii si nu stiu cu ce ar trebui sa incep, asa ca o sa incep cu o observatie: ati observat ca ziua de nastere a lui Jack (si ziua in care lui Arthur i se crapa coloana) este aceeasi cu ziua de nastere a autorului? Acesta 'coincidenta' ma face sa ma gandesc ca autorul a trait macar o parte din viata lui Jack si ca citatul "Ne vindecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp." este valabil si in cazul lui. Sau poate ca el a avut rolul magicianului-ceasornicar, prietenul lui Jack care a scris acea carte (imi scapa titlul, imi pare rau).
Un alt lucru care mi-a atras atentia este obsesia lui Malzieu pentru sani. Apar de nenumarate ori in carte, iar micutul Jack doreste intotdeauna sa se hraneasca din ei ("Sanii par doua bezele intr-atat de coapte, ca iti vine sa le infuleci pe nemestecate."), chiar si pe la inceput cand spune ceva de supt.
Cum nu stiu ce ar mai trebui sa scriu, ma voi rezuma la a spune ce mi-a placut si ce nu.
In primul rand am fost deranjata de maturitatea de care da dovada Jack, tocmai din aceasta cauza mi-a placut naivitatea lui din prima zi de scoala cand nu ezita, ci raspunde prompt ca este indragostit de domnisoara Acacia fara a se gandi la urmarile pe care le va avea un astfel de raspuns.
Am fost placut surprinsa cand am descoperit profunzimea sentimentelor lui Jack, mai ales dorinta lui de a o face pe Acacia sa aiba incredere in ea, insa m-am bucurat prea devreme, caci a urmat cataclismul: adevarata fata a lui Jack, gelozia lui si neincrederea in dragostea Acaciei, lucruri care l-au dus spre pierzanie.
Consider ca merita tot ceea ce i s-a intamplat. Iubirea este bazata pe sinceritate si incredere reciproca. El nu a avut incredere in domnisoara Acacia, atunci cand ea i-a marturisit ca nu il va parasi. Apoi a avut si nerusinarea de a-si ascunde identitatea in fata ei dupa ce ea i-a spus ca viziteaza zi de zi mormantul fostului ei iubit. Ea inca il iubea ("dac-ar mai fi in viata, ar fi aici. Cu mine."), dar dupa toate cele facute de Jack chiar a fost prea tarziu.
Cartea nu mi-a placut mai mult din cauza scrisului slab al lui Mathias, insa ideea de realitate tesuta cu iluzii dulci si amare a fost interesanta. Daca ar fi avut un final fericit, mi-ar fi displacut si mai mult. In plus, nici nu s-ar fi potrivit. Dupa crizele de gelozie ale lui Jack si minciunile de dupa ce s-a trezit din coma nu ii dadeau dreptul la o a doua sansa pentru inima ranita a domnisoarei Acacia, prima data de "moartea" lui, a doua oara de nesinceritatea lui. Ei cine ii da o alta inima?
Personajul meu preferat a fost domnisoara Acacia deoarece tind sa ma atasez de personajele in care ma regasesc. Mi-au placut lipsa ei de neincredere in sine, felul in care se inchidea in ea, incapatanarea de care dadea dovada si dragostea pentru fiinta iubita.
Citatul meu preferat:
"Daca te temi ca o sa-ti fie rau, nu faci decat sa-ti maresti sansele de a ti se face rau. Uita-te la acrobati, crezi ca se gandesc vreo clipa ca or sa cada cand merg pe sarma? Nicidecum, accepta riscul si savureaza placerea de a infrunta pericolul. Daca-ti duci viata cu ochii in patru sa nu-ti rupi ceva, o sa te plictisesti de moarte, sa stii... Nu cunosc nimic pe lumea asta mai amuzant ca imprudenta!"
PS: Voi pleca intr-o calatorie, asa ca va raspund la comentarii cand ma intorc.
13 comentarii:
Ai spus: "Dupa crizele de gelozie ale lui Jack si minciunile de dupa ce s-a trezit din coma nu ii dadeau dreptul la o a doua sansa pentru inima ranita a domnisoarei Acacia."
Eu consider ca in iubire e mereu loc de a doua sansa, a treia sansa, a 99-a sansa etc. Asta cu exceptia adulterului. Ce diferentiaza iubirea de celalte sentimente ego-centriste, daca nu iertarea?
P.S. Interesanta observatia cu ziua de nastere a autorului!
Voi sari peste recenzia acestei carti..cu toate ca m'a fascinat.. sryy:D lipsa de timp..
Interesante observatii in legatura cu autorul cartii si relatia lui cu personajele create de el. Incerc sa-mi imaginez o lume in care oamenii nu au nevoie de o a doua sansa, si crede-ma, din tot sufletul, ca nu pot face acest mic exercitiu de imaginatie. Intr-adevar... fiecare poate regasi lucruri comune intr-o carte si toti putem invata din experienta celuilalt. Indraznesc sa calc pe urmele Laurei si sa respun ceea ce mi s-a mai zis: "Doamne, de câte ori trebuie să-l iert pe fratele meu care îmi greşeşte? De şapte ori? Iisus îi răspunde: Îţi zic: nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte"... cu mica mentiune ca acolo Dumnezeu nu pune conditii. Eu cred ca Jack, in ciuda tuturor faptelor grave pe care le vezi tu ca le-a facut... merita o a doua sansa. Chiar si in viata reala, meritam o a doua sansa. Cand un om este gelos, eu nu pot sa spun ca pana atunci m-a mintit si abia la gelozie si-a aratat adevarata fata. Gelozia lui Jack a venit din frica de a nu o pierde, si din nesiguranta in propria persoana. Eu am vazut ca Jack s-a luptat sa ajunga la ea. Eu l-am vazut pe Jack luandu-si o slujba ca sa fie aproape de ea. L-am vazut pe Jack ca a acceptat sa se ascunda de privirile lumii, pentru ca asa isi dorea Acacia. Eu l-am vazut pe Jack care marturisea cu sinceritate povestea ceasornicului sau. L-am vazut pe Jack care a incercat sa si-l smulga din piept ca sa-i dovedeasca domnisoarei Acacia cum ca totul este adevarat. Am vazut-o si pe ccacia suparandu-se enorm pe Jack pentru cele aflate de la Joe... fara sa cunoasca si partea de poveste ce venea de la Jack. Am vazut-o pe Acacia prea mandra sa poarte ochelari. Am vazut-o pe Acacia maritandu-se cu Joe. Am vazut-o pe Acacita ascunzand-se de privirile oamenilor. Sau poate ca ii era frica de faptul ca admiratorii nu ar mai fi venit la spectacol daca ar fi vazut-o cu un pretendent? L-am vazut pe Jack intorcandu-se la Acacia si pe ea care nu l-a recunoscut. Am trecut peste toate imaginile cu continut dificil si peste scrisul slab al lui Malzieu si am vazut un om care a infruntat destule pentru a putea iubi. Am vazut-o in schimb pe Acacia lasandu-l pe jack insangerat pe podea. Daca l-ar fi iubit cu adevarat l-ar fi iertat in pofida tuturor lucrurilor. In schimb, a avut ocazia sa-l lase cu ochii in soare. Jack, daca nu o iubea si era doar un smecheras, putea sa-si continue drumul prin viata. Dovada ei de iubire care a fost? Ca si-a continuat viata alaturi de Joe? Ca i-a parasit si pe Jack si pe Joe? "Ei cine ii da o inima?".. I-a dat-o Jack, dar ea nu a vrut-o.
@aproapealb in eventualitatea in care nu vii cu lamuriri suplimentare, voi ramane cu senzatia unei contradictii flagrante in ceea ce spui in paragraful 2:
"Asta cu exceptia adulterului. Ce diferentiaza iubirea de celalte sentimente ego-centriste, daca nu iertarea"
@ lifting shadows:
Iti voi scrie direct cu versete ca sa intelegi la ce ma refer cand spun ca dragostea rabda multe si iarta multe, dar inselarea (desfranarea) cu o alta persoana e ceva diferit. (As putea sa detaliez mai mult dar nu stiu sigur daca e cazul.)
" Dragostea INDELUNG RABDA; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
TOATE LE SUFERA, toate le crede, toate le nădăjduieşte, TOATE LE RABDA.
Dragostea nu cade niciodată" (1 Corinteni 13, 4-8)
DAR si Dumnezeu spune ca despartirea se poate face in cazul desfranarii:
" S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire". Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, IN AFARA DE pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. " (Matei 5, 31-32)
Stii la ce ma refer?
textul din Matei nu cred ca are in vedere iertarea. acesta nu se refera la a nu ierta adulterul ci la posibilitatea legala/in fata lui Dumnezeu de a se produce despartirea intre cei casatoriti, daca unul dintre parteneri nu poate trece peste. mai mult, sa nu uitam cand Isus o iarta pe cea surprinsa in timpul adulterului si adusa in fata Sa pt. a fi omorata cu pietre. Isus nici macar nu o intreaba ce pacat a facut, doar ii spune ca este iertata.
cat despre ceea ce scrie in Corinteni, pt. mine este clar ca omul esueaza in fiecare din acele trasaturi. de cate ori nu suntem nerabdatori sau imbufnati sau necuviinciosi sau ne gandim la rau?
acum, sa nu inteleaga cineva de aici ca ma raportez superficial la pacatul curviei. Isus mai spune si ca doar uitandu-te la o femeie si poftind-o in imaginatia ta inseamna deja savarsirea unui pacat. pacatul in trup este grav deoarece te poate corupe definitiv si sa te joci cu focul si sa zici ca "oricum ma iarta" este o viclenie.
cred totusi ca mesajul iertarii il prevaleaza pe cel justitiar. tocmai datorita dragostei.
Cred ca trebuie diferentita iertarea de consecintele greselii. Poate m-am exprimat gresit. Cred ca trebuie, mereu, sa iertam. Dar ca in dragoste, doar in cazul desfranarii poate avea loc renuntarea, in opinia mea. Ierti, dar renunti. In sensul ca doi oameni casatoriti au devenit una...iar daca unul din ei inseala, devine una cu altcineva si are loc o ruptura. Si cred ca si ruptura aceea poate fi refacuta, dar eu nu cred ca as mai putea. Si consider la fel si la desfranarea cu gandul.
Un pic am deviat. Toata discutia a pornit de la faptul ca eu cred ca ei nu trebuiau sa renunte la final, ca nu s-a intamplat nimic atat de grav in relatia lor ca sa fie atat de greu de refacut. Mi se pare ca au renuntat fara niciun motiv real.
Referitor la adulter si iertare, ideea este ca adulterul este singurul motiv scriptural care justifica divortul. Dar, intrucat casatoria este sacra, este bine ca cei doi sa incerce sa remedieze problema. Daca cel ranit considera ca nu poate ierta sau ca nu mai poate avea incredere, are dreptul sa rupa relatia. Ma rog, sunt situatii diverse: Partenerul meu ar putea gresi o data, din slabiciune, si ar putea regreta sincer. In cazul asta probabil ca l-as ierta. Sau ar putea intretine o relatie adultera pe o perioada mai indelungata. In ultimul caz n-ar avea nicio scuza, nu mai e vorba de slabiciune, e vorba de rea vointa. N-as ierta nicidecum.
-------------
Sunt de acord cu imaginea ta despre Acacia, Laura. Ea mi s-a parut cea mai superficiala dintre cei doi. Sincer, in cazul lor n-as vorbi deloc de iubire, ci de pasiune. Iubirea cere timp, cunoastere, incredere. Pasiunea se naste brusc, cu valvatai, este mai mult fizica si este specifica varstei fragede pe care o au cei doi. Iubirea e inaltatoare, te face mai bun, te ajuta sa te descoperi si sa te dezvolti. Pasiunea arde, ravaseste, te face nefericit si se termina urat...
@Dia, cred ca ai dreptate referitor la faptul ca relatia lor a fost pasiune si nu iubire reala. Cred ca am cautat eu in carte ceva pe gustul meu si de aceea speram sa fie iubire si sa ramana impreuna "happily ever after". :)
@Dia... foarte foarte bine spus. Eu am fost putin mai acida...
@Anuta: Multumesc. Ai avut dreptate sa fii acida, sunt complet de acord cu ce-ai spus despre Acacia. Asa cum ai pus tu problema, ma pot identifica putin cu Jack.
Inca o chestie pe care n-o inteleg este de ce il respinge pe noul Jack (presupunand ca nu l-a recunoscut si ca se simtea atrasa de el), spunand ca inca il mai iubeste pe vechiul Jack, desi pe Joe nu l-a respins, ba inca s-a si maritat cu el...E mai rau ca-n telenovele :))
O sa incerc sa va raspund tuturor, asa ca scuzati-ma daca ma repet.
@aproapealb: Da, intr-un fel ai dreptate. Insa este nevoie de timp pentru a-ti vindeca ranile si pentru a ierta.
@Soniee: Aaa, nu-i nimic, cred.
@cutiacusperante: Nu am vrut sa isinuez ca "a doua sansa" ar trebui exclusa total, doar mi s-a parut corect ca Acacia nu l-a iertat pe Jack.
Eu l-am vazut pe Jack venind la Acacia si ascuzandu-i cine este, ascultand-o cand ii povestea de mormantul iubitului ei si am vazut-o pe Acacia ducandu-se zi de zi la "mormantul" lui Jack.
Domnisoara Acacia era un personaj fara multa incredere in el si din aceasta cauza nu o gasesc prea mandra sa poarte ochelari, ci doar speriat ca ceilalti nu o vor place, iar Acacia nici nu credea ca are admiratori, Jack i-a tot spus acest lucru. Si mai cred ca ea dorea sa tina secret relatia din cauza varstei lor.
Nu o gasesc vinovata pentru casatoria cu Joe. In acel moment ea il credea mort pe Jack. Doar pentru ca inca il iubea inseamna ca nu ar trebui sa isi continue viata?
Dovada ei de iubire a fost in refuzul pe care i l-a dat lui Jack cand ii spunea ca nu il vrea pentru ca seamana cu cel pe care il iubeste si in vizitele zilnice la mormantul iubitului.
Trimiteți un comentariu