Avizier

2010/11/08

Despre omul frumos –pledoarie despre viaţă aşa cum ar trebui ea traită

“Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul acela, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.
“Ne-a luat parteneri în a face lumea asta pană la veacul veacurilor. Din punct de vedere teologic, aceasta se numeşte raport teandric. Este un lucru extraordinar: eu sunt partenerul lui Dumnezeu! Deci, nu un lucru de infatuare. Ţi s-a dat un lucru extraordinar; şi atunci mintea se dezrobeşte, pentru că tu eşti partenerul lui Dumnezeu. Dar, dacă tu – primul animal pe care l-a dresat omul a fost omul – te laşi dresat şi biciuit de către fratele tau omul şi ai ales să fii victimă, atunci Dumenzeu nu te mai ajută. Pe când, dacă tu alegi să fii partenerul lui Dumezeu, toate lucrurile astea dispar, eşti liber.”
După lectura cărţii cuvintele spuse de mine par sărace, lipsite de substanţă. în raport cu însufleţirea care ţâşneşte din carte. O să încerc să explic cum am văzut eu cartea. Am văzut-o, aşa cum am spus, ca pe o pledoarie pentru o viaţă trăită altcumva, în care lumea e percepută alminteri, o lume în care fiecare clipă e trăită intens, atent şi doare, o lume în care totul are sens şi valoare.În “Scrisori imaginare” Paler spunea:” Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia era rostul lui". Cred cu tărie că este vorba de lumea percepută după acest moment de luciditate. O lume care se aseamănă, probabil, cu lumea văzută de Pavel după întâlnirea de pe drumul Damascului.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte frumos spus!