"Toti oamenii mari au fost candva copii. ( Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.)"
Cand eram micuta vroiam sa-mi fac o lista cu ceea ce ar fi util sa fac cand aveam sa fiu mare, din perspectiva copilului ce eram. Stiam ca atunci cand voi fi mare, voi uita ca am fost copil. Invatasem asta de la adultii din preajma mea. Acest lucru l-am regasit si in aceasta carte: o lectie despre si pentru oamenii mari, vazuta prin ochii copiilor: "Pentru ca astfel sa poata pricepe si oamenii mari. Ei au intotdeauna nevoie de lamuriri. Ei nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le dea intotdeauna lamuriri peste lamuriri". Asa ca mai gasim o carte, un film, un cantec, etc. care sa aduca aminte ca am fost copii candva.
Nu consider ca am patruns in imperiul a ceea ce eu numesc "lumea adultilor". Inca nu inteleg in totalitate regulile care guverneaza aceasta lume si am mereu intentia de a ma revolta, desi, de cele mai multe ori, trebuie sa le urmez. Uneori, ca si naratorul, ma simt mai singura "chiar decat naufragiatul pe o pluta, in mijlocul oceanului."
Invatam despre oameni ca le pasa mai mult de hainele pe care le poarta cineva decat de ceea ce spune sau este acel om, ca le place si inteleg ceva numai daca le explici cu ajutorul cifrelor, ca pe toate le incurca si pe toate le amesteca, iar daca sunt nervosi si preocupati, nici macar nu sunt capabili sa-ti acorde atentie, daca ceea ce zici sau faci nu e considerat de acestia ca fiind important: "Eu sunt un om serios, nu ma tin de baliverne!" devine cel mai intalnit raspuns pe care il primesti.
"Nu se stie niciodata unde-i poti gasi. Ii poarta vantul. Ei nu au radacini, si asta-i stinghereste mult."
"Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni". Si ni se da o adevarata lectie despre prietenie.
"Cresc mii de trandafiri intr-o singura gradina...si totusi nu gasesc ceea ce cauta...", caci nu stiu ce anume cauta, desi "ar putea fi gasit intr-o singura floare sau intr-un strop de apa...".
Sunt sigura ca toate acestea le-ati desprins si voi din viata, poate cand erati copii sau poate mai tarziu, in momentele de sinceritate cu sine. Nu este o lectie despre cat de rai sunt oamenii mari, ci despre cum au uitat acestia sa mai fie copii, o lectie pe care o intalnesti, poate, la tot pasul, dar inutila daca nu vrei sa inveti ceva din ea, daca ramai doar un simplu ecou.
7 comentarii:
Ingenioasa ideea cu lista, mie mi s-a intamplat exact inversul, voiam cu tot dinadinsul sa devin mare. Acum nu gasesc rostul si incerc sa-mi amintesc motivul pentru care as fi putut vreodata sa-mi doresc asta.
Vag imi aduc aminte ca admiram pe fetele care mergeau increzatoare pe tocuri, dar si autoritatea alor mei care se revarsa asupra mea, iar eu n-aveam cum sa-i contrazic pentru ca 'eram prea mica' ori 'n-aveam cum sa inteleg' sau trebuia sa-i las in pace, sa tac pentru ca erau prea obositi. Si astfel, voiam sa cresc ca sa pot sa-mi zic si eu punctul de vedere, doar ca nu-mi imaginam ca o sa trebuiasca sa lupt cu morile de vant pana sa ma maturizez.
Pana la urma, am realizat ca e foaaarte important sa ai o doza de copilarie in tine, caci parca e mai usor sa iti 'intretii' fericirea.
ai concluzionat foarte bine... am devenit extrem de ciudati ca specie.
despre un gram de copilarie, nici nu se mai pune problema.
"Invatam despre oameni ca le pasa mai mult de hainele pe care le poarta cineva decat de ceea ce spune sau este acel om..."
conteaza si ce ochi are persoana, cat de albastri sunt sau cat de ingrijit arata? conteaza cati dinti are in gura sau cat de imaculat e accentul? conteaza daca spune "dumineca" sau "deseara" ? think about it....
Textul la asta se si refera Kenny. La faptul ca oamenii-s dispusi sa renunte la adevar decat la prejudecatile proprii. Intr-un sens mai restrins la asta cred ca s-a referit si Mara.
@ read.my.mind : din pacate nu mi-am mai facut lista, dar ma gandesc, atunci cand iau o decizie, sau am de-a face cu o situatie ( mai ales daca implica si copii), ce ar fi gandit copilul ce eram candva, nu demult :) si eu vroiam sa ma fac mare din aceleasi motive, dar oamenii mari, din jurul meu, imi pareau tristi, asa ca vroiam sa ma fac mare si fericita :))
@ doarEu : am pierdut prea multe valori, prea mult din ceea ce ne facea sa fim deosebiti; e prea multa goana dupa "supravietuire" si prea putin strop de " omenie" pe drumul ce il strabatem;
si @ Kenny : nimeni ti-a dat un raspuns foarte bun si ii multumesc pentru asta :) eu am dat exemplele concrete din carte, i-am lasat pe cei ce citesc sa scoata o concluzie sau sa mai dea si alte exemple, asa cum tu ai facut :)
Zi frumoasa tuturor!
Am si eu un carnetel in care scriam cand eram mica cum sa ma port eu cu copiii mei si cum nu. :) :)
Trimiteți un comentariu