Avizier

2010/10/11

Despre omul frumos

"Dar pentru mine mai tare decat adevarul este credinta".

Ma gandeam la acea drama ascunsa in condeiul sufletului, care macina marunt amintirile si se revarsa intr-un tarziu in pagini de trezvie duhovniceasca. Drama constientizata l-a indemnat sa scrie, fara temeri desarte, despre acea valoare a omului frumos - baza nesurpata a cresterii noastre duhovnicesti. Noi nu eram noi fara oamenii frumosi de altadat'.
Cartea mi-a trezit felurite sentimente. Amprenta a fost pusa pe seama faptului ca am simtit o impartasire in gandurile mele. Mi-am spus, usor entuziast: Ce minunat! Nu a lasat sa adoarma copilul din el, acel micut care revarsa candoare si-l preface in om frumos, intr-un om veritabil.

Omul frumos, regasit in capitolul Amintiri de nesters m-a convins asupra modului in care trebuie educat un copil:

[...]
[...]

Iar mai apoi, copilul, acum mare, a invatat, preluand gestica tatalui, cum sa sarute mana unei femei si cum sa o respecte:
Conchid si subliniez:
"Deci asta e puterea feminitatii, cand taina ei ingenunchiaza stupiditatea masculina. Si atunci am inteles ce poate sa faca o femeie. Nu numai un razboi in Troia, ci si o pace cu Lumea."

32 de comentarii:

Dia spunea...

Frumos. Fragmentele extrase de tine m-au re-convins sa continuu lectura. Super faza cu "puterea feminitatii" :D

windkush spunea...

Daaa, si mie mi-a placut!:P:)

Anonim spunea...

Mie Dan Puric mi se pare mai mult un poet decat un filosof. Desi "despre omul frumos" seamana a tema filosofica.

Exista o atitudine care mi se pare laudabila, aceea de a reliefa frumusetile poporului roman, chiar daca la baza unora poate sta o inertie dogmatica. Dar e ceva diferit de cliseele ras-recitate: "romanii, popor de hoti, lenesi, banditi, ...". Dar cine stie, poate ca atunci cand exista multa coruptie, si aceste clisee descriu intr-o masura importanta adevarul.

Inteleg ca in primele 2 fragmente citate e vorba de o anumita libertate acordata copilului, de sustinerea visurilor lui.
Insa cel de-al 3-lea mi se pare "poezie". Care e puterea feminitatii ? Si la ce "stupiditate masculina" face referire ? O pace cu "Lumea" ? Care lume ?

Anonim spunea...

pentru mine mai tare decat credinta este Adevarul. :D

de abia astept sa incep cartea. ma si duc sa i-o cer mamei imprumut. :P

windkush spunea...

@17 fire: nu cred ca exista un singur raspuns viabil la intrebarile tale; asadar nu pot sa-ti ofer un raspuns standard.
Totusi al 3 lea citat pe care l-am postat are radacini in lectura propriu-zisa. Acum nu stiu daca vrei sa-ti dezvalui care este puterea feminitatii, sau daca doresti tu insuti s-o descoperi! De asemenea "stupiditatea masculina" nu aduce o ocara barbatilor ci mai degraba imprejurarilor create, zic eu asociate razboiului si de ce nu rigorii. Pacea cu Lumea e sintagma antagonica razboiului din Troia. A Femeia are putere atat benefica asupra barbatului incat sa-l influenteze pozitiv cat si, paradoxal malefica.
Eu zic, sa cititi si sa comentam pe urma!:)
Spor!

windkush spunea...

@liftingshadows: Ciudata inversiunea ta. Dar oare credinta nu include in mod evident si ADEVARUL? Dezvoltand, oare credinta nu deschide noi orizonturi de a percepe adevarul?
Eu vad acolo o incluziune. Eu pot, si cred ca in credinta gasesti si (re)gasesti adevarul.

Dia spunea...

@liftingshadows & windkush: Si mie mi s-a parut ceva in neregula cand am citit fraza. Nu pot face o comparatie intre adevar si credinta, nu numai pentru ca nu pot aduna mere cu pere (adevarul fiind o notiune abstracta, credinta fiind un sentiment(?)). Credinta este cladita pe Adevar. Fara adevar nu ai o credinta corect orientata, iar fara credinta adevarul este rece, nepus in practica. Totusi, pe ce adevar este bazata? Este adevar dupa ale cui standarde? Exemplu: Saul din Tars (viitor apostol Pavel) avea credinta si zel, dar ii persecuta pe crestini. Credinta sa nu era bazata pe adevarul divin, deci era gresit orientata si avea efecte negative. "Si adevarul va va elibera". Ceea ce s-a intamplat si in cazul sau. Dintr-un intelectual arogant, fanatic iudeu, care isi trimitea semenii la moarte si privea impasibil lapidarea altora (el pazea hainele cand Stefan era lapidat) a devenit un apostol al natiunilor, umil si plin de compasiune.

windkush spunea...

@Dia:Diferenta dintre adevar si credinta eu am gasit-o frumos sublniata in carte intr-un context adecvat.
Totusi nu pot sa nu arat faptul ca o credinta are la baza si minuni, fapt care depaseste adevarul palpabil. Minunea de a crede fara a vedea, sau a crede fara a avea o certitudine. Daca ma gandesc mai bine si credinta personala a fiecaruia este o minune!

Acum Dia, hai sa nu facem referire la exceptiile, sau cazurile nefericite ale istoriei.
Eu faceam referire la acea credinta a omului frumos, sa nu uitam de la ce am pornit ca apoi divagam cam mult. As sublinia in contextul dat de mine, citatul se potriveste ca o manusa omului frumos: la care credinta se intersecteaza cu adevarul, il include dar nu se raporteaza doar la acesta venind din urma sfera minunilor!
:)

Dia spunea...

Definitia biblica a credintei este "asteptarea sigura a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“. Mi se pare complet opusa zicalei "crede si nu cerceta". Minunile pot contribui la credinta, dar sunt si ele explicabile, deoarece au la baza aceleasi legi fizice create de Dumnezeu, fie ca le intelegem in acest moment sau nu. Pana la urma, fiecare atom din acest Univers este o minune. Credinta nu este o stare de euforie mistica, este o certitudine, un sentiment puternic si cu o baza solida care te indeamna la actiune si te ajuta sa treci peste incercari aparent insurmontabile. Eu mi-am exprimat opinia vis-a-vis de fraza extrasa de tine, fara intentia de a divaga. Nu am citit intregul context si nici nu-l consider pe Dan Puric o autoritate in exprimarea adevarurilor absolute. :) Aceea e parerea lui. Asta e parerea mea.

Anonim spunea...

Super fpartea cu iedul! :X :X
Eu n-am gasit cartea la biblioteca si de pe calcutor tare greu ma apuc de ea...

Anonim spunea...

...dar citatul cu iedul asa m-a motivat, ca acum ma duc si-o cumpar! :P :) Abia astept sa o citesc!

Anonim spunea...

Legat de discutia voastra (adevar-credinta), are dreptate Puric ca mai mare decat adevarul cu a mic este credinta, are dreptate si Lifting Shadows ca Adevarul cu A mare e mai mare decat toate, bine zice si Dia ca e greu sa le compari pe cele doua si ca nici nu se poate credinta fara Adevar, adica e fara sens si si Windkush are dreptate ca credinta include si multe minuni, de la minuni personale pe care le triam fiecare si care e greu sa fie explicate sau prezentate alcuiva, pana la mari minuni facute de Dumnezeu prin apostoli si prin mari sfinti.

Cred ca gandim cam la fel, doar ne-am exprimat diferit. Si daca tot comparam, as zice si eu ca mai mare decat credinta este dragostea. :) Si Dumnezeu este dragoste. :)

Dia spunea...

Corect. "...raman acestea trei: credinta, speranta si iubirea. Dar cea mai mare dintre acestea este iubirea". Aseara reciteam niste fragmente din "De Profundis" a lui Oscar Wilde si unul dintre ele spunea frumos despre Cristos (in traducere libera): "El a vazut ca intaiul secret al lumii, pe care oamenii intelepti au tot continuat sa-l caute, este ca numai prin iubire te poti apropia fie de inima leprosului, fie de picioarele lui Dumnezeu". Frumos spus :)

Dia spunea...

Laura, vezi poate gasesti mai ieftina pe okazii.ro (am gasit una cu 15 RON, plus expediere 8 RON. Depaseste una noua?)

Anonim spunea...

@windkush nu stiu de ce gasesti ciudata inversiunea mea. nu ai dat un motiv.

credinta nu include in mod evident adevarul. sau Adevarul. daca exista persoane care cred in "omuleti mici si verzi" pe alte planete nu inseamna ca este si adevarat. chiar si in religia crestina o credinta despre Dumnezeu nu este in mod automat si adevarata.

dar cred ca ar fi mai util sa discutam dupa ce citesc cartea. poate afirmatia a fost facuta intr-un context revelator.

Anonim spunea...

@dia credinta cred ca e ceva mai mult decat un sentiment. ai zice o trasatura de caracter?

Dia spunea...

:D de asta am pus un semn de intrebare. Nu stiu daca e o trasatura de caracter. In general, trasaturile de caracter tin de interiorul persoanei si sunt mai mult sau mai putin permanente. Credinta o poti pierde daca nu ai grija de ea. Credinta face parte din rodul produs de spiritul sfant in fiecare om care ii permite sa actioneze asupra sa. Deci e implicata si o influenta externa.

Anonim spunea...

@ Dia...abia acum am avzut mesajul tau. Am dat 33 ron pe ea...dar nu-i bai.

Cat despre credinta, eu nu cred ca-i un sentiment, ci ceva mult mai mult de atat, o conlucrare permanenta a omului cu Dumnezeu.

Dia spunea...

Frumos spus :)

windkush spunea...

@liftingshadows: Privim din unghiuri diferite, iar rezultatul evident nu concorda.
:)
Daca citim pasajul revelator citatului cu atentie, atunci poate ne punem de acord. Mie mi-e limpede.
Posibil insa sa port ochelarii dragostei si sa resimt totul printr-un filtru cu dioptrii!:))

Anonim spunea...

@windkush: Eu nu-ti cer un singur raspuns viabil, ci raspunsul tau :). Oricat de ne-standard ar fi el.

A, se poate sa fi inteles eu gresit. Am crezut ca fragmentul
"Deci asta e puterea feminitatii, cand taina ei ingenunchiaza stupiditatea masculina. Si atunci am inteles ce poate sa faca o femeie. Nu numai un razboi in Troia, ci si o pace cu Lumea."
se refera la al 3-lea pasaj citat (din cele 3 prezentate ca poze). Nu vad nicio legatura.

"Acum nu stiu daca vrei sa-ti dezvalui care este puterea feminitatii, sau daca doresti tu insuti s-o descoperi!"
Da, dezvaluie-mi-o tu ! De citit, eu nu :).
Dupa ce cititi, desigur, ar fi interesant sa-mi arati fragmentul care vorbeste despre "stupiditatea masculina", despre "Femeia" care a facut "pace cu Lumea".

Oricum, esuez in a vedea maretia citatului din a 3-a poza. E despre "cum sa saruti mana unei femei si cum sa o respecti" ?

Referitor la credinta si adevar (ma refer conceptual, le puteti considera cu litere mari daca vreti), cred ca liftingshadows a surprins bine fundamentul:
"credinta nu include in mod evident adevarul. sau Adevarul. daca exista persoane care cred in "omuleti mici si verzi" pe alte planete nu inseamna ca este si adevarat. chiar si in religia crestina o credinta despre Dumnezeu nu este in mod automat si adevarata."

Eu voi alege intotdeauna adevarul inaintea credintei. Pentru ca adevarul implica ideea de rationament, de obiectivitate. Puterea lui tine de comunitate, de ansamblul de fiinte, de "farul" exterior ce lumineaza o judecata nesubiectiva. Moralitatea nu e niciodata subiectiva. Drepturile omului nu variaza in functie de fiecare om.
Credinta tine mai mult de personal, de puterea launtrica de a urma o idee, o fiinta veridica sau nu, calea proprie.

Lucrurile pot deveni periculoase atunci cand se ajunge la "enforcement of faith". Credinta nu trebuie impusa, ideal ea e o alegere. De-a lungul timpului, nenumarate au fost actiunile lipsite de etica facute in numele credintei. Inchizitia omora in numele credintei. Sigur, asta e unul dintre cele mai evidente exemple, dar exista contexte mult mai problematice, in care e mai greu sa distingi Binele de Rau, moralul de imoral.

Citind afirmatia lui Dan Puric - "Dar pentru mine mai tare decat adevarul este credinta" - ma intreb daca, oferindu-i-se o autoritate suficient de mare, n-ar ajunge sa nege anumite libertati civile. Daca n-ar ajunge sa creada si in "Scopul scuza mijloacele".

Colectiv, doar adevarul da putere credintei.

Dia spunea...

@17fire: Mie nu-mi place Dan Puric tocmai pentru ca ma determina sa ma intreb acelasi lucru. Nu dezvolt ideea pt. ca nu-i frumos sa spui lucruri negative despre altii cand nu sunt de fata si nici nu m-a preocupat f. mult persoana d-lui, dar per ansamblu, prin afirmatiile d-lui pe care le-am auzit pe la diverse talk-show-uri, nu mi-a lasat o impresie prea buna.

windkush spunea...

@17 fire: Partea cu puterea feminitatii o gasesti la pag 26-30.
E cam lung de citat fragmentul aici.

Ei bine, puterea feminitatii, in text, apare intruchipata in blandetea mamei, frumusetea materna cu care reuseste sa ingenuncheze plutonierul chiar si colonelul. Cum? Nu mi se pare relevant. Poate chiar indreptand arma fatala inspre ei. Adica ii simte tinandu-se de lucruri joase, ei bine asa procedeaza: le citeste in cafea, ii impresioneaza si castiga ceea ce-si dorea: nu chiar eliberarea fiului dar oricum mentinerea lui la un echilibru al greutatii.
Asadar o femeie detine abilitatea si sa produca pace cu Lumea, adica cu oamenii de diferite feluri dar si dupa cum stim un razboi, razboi in cinstea frumoasei eroine.
Asadar mi-a placut ca se aduce o cununa cu flori femeii; femeia ca mama dar si semne de intrebare asupra femeii necoapte-Elena din Troia.

Acum eu cred ca o femeie are putere asupra barbatului, atunci cand logica ei desface precum un puzzle ratiunea infasurata in giulgiu de adevar si dreptate. Si mai sunt de parere ca o femeie este pretioasa atunci cand orice face cu masura, chibzuinta si credinta.
Probabil Dan Puric vrea sa arate si ce prapastie mare exista intre a fi matur si a proceda instinctiv. Discutabil.
Sa stii ca partea cu sarutul mainii si ideea de respect pe care o poti arata sunt pasi spre a putea intelege sensibilitatea si feminitatea sexului frumos. Spre ex. cum poti sa stii ce gust are un fruct, daca nu-l gusti?! Si aici intru mai in detaliu, ca nu care cumva sa fiu prost inteleasa. Cum sa intelegi o femeie, tu ca barbat, daca nu incerci sa te apropii cat mai mult de ea? Sa devii una cu simtirea ei?

Nu ma mir pt ca zici ca alegi adevarul din pricina faptului ca se bazeaza pe rationament. Stii de ce? Pentru ca e cel mai usor sa ai o baza reala pt a crede, un adevar. Insa e mai greu sa-ti construiesti "casa" pe mal miscator, pe idei ridicate de dragoste, credinta si speranta.
Acum fiecare alege ce doreste:)

Eu nu am cum sa-l comentez pe Dan Puric pt ca nu-l cunosc, insa mi-a placut aceasta nebunie cumva libertina cu care cocheteaza. Nici nu ma intereseaza extrem de mult persoana lui. Pentru ca, din pacate, in zilele noastre de multe ori regasim oameni deghizati si poate sunt prea dezamagita incat sa-mi pun din nou sperante in persoane publice. Insa, nu cred si asta dupa ce i-am citit cartea, ca ar putea sa devina un om care sa uite cum a fost sa stea cu mielul. Nu cred. Asta doar daca in faptura mielului se ascunde lupul. Nu cred si nu vreau.

Dia spunea...

Redau comentariul lui 17fire (a.k.a. Esqvilyn), care nu a aparut din cauza unor probleme tehnice.

"@Dia: Da, asa e cum zici, nu-i frumos sa vorbesti despre cineva care nu e prezent. Insa Dan Puric are statutul de persoana care se exprima public. Asa cum apar laude la adresa cuvantarilor sale, in aceeasi masura mi se pare normal sa apara si critici. Bine, pe mine nu ma intereseaza persoana lui, doar judec anumite idei pe care le emite si, cel mai important, nu dau eu vreo sentinta care sa se rasfranga asupra omului Dan Puric. Banuiesc ca si in cazul tau e vorba de cele enumerate mai sus.

@windkush: Da, am citit cele 4-5 pagini :D.
Prin "blandetea mamei" eu inteleg grija mamei fata de fiul sau. Alta blandete nu vad. "Vi l-am dat gras si mi l-ati facut schelet" e specific multor mame. Din acest punct de vedere nu e mama lui Dan Puric o mama aparte.
Apoi ai spus de "frumusetea materna cu care reuseste sa ingenuncheze plutonierul chiar si colonelul". Faptic, le da cu poseta in cap si ii face "nenorociti" pe toti subalternii care incearca s-o opreasca. Iar pe generali ii incanta prin cititul in cafea. Asta e o placere burgheza ? E de inteles, "saracii" generali erau plictisiti de stratagemele lor militare si le facea placere sa auda niste vorbe despre viitor din partea unei femei.
Din fragment, eu deduc doua calitati ale mamei lui Dan Puric. Era o femeie indrazneata, cu mare incredere de sine. Apoi replica "Ma opresti in usa, sunt tinta de artilerie ? M-ai facut tinta de artilerie ?" imi pare sa tradeze inteligenta.
Totusi, pana la "pacea cu Lumea" mi se pare cale lunga. Pentru ca nu vad ce "pace cu Lumea" a facut mama lui Dan Puric. Ca au dat generalii ordin sa fie hranit bine copilul celei ce le ghicise in cafea e una. Dar Dan Puric nu inseamna "Lumea".
E adevarat, tot Dan Puric spune: "Tratatul de la Varsovia cazuse, iar NATO devenise inutil. Generalii dezertasera pentru o cauza mult mai buna. Mama reusise sa-i dezarmeze prin dragoste".
De aici sa inteleg ca mama lui Dan Puric i-a facut pe generali sa ia o ALTA decizie in privinta tratatului de la Varsovia? Pai aia erau generali sau romanasi urcati pe linia Partidului Comunist sa reprezinte interesele natiunii? Eu zic ca se pot duce 10 mame de Dan Puric simultan la sefii FBI sau CIA, si n-o sa-si schimbe aia deciziile. Sigur, e foarte probabil sa nici nu ajunga pana la sefi impartind posete in cap in stanga si-n dreapta.
Oricum, mie povestea asta mi se pare trasa de par. Cum ar trebui sa prezinte cartile de istorie?: "Tratatul de la Varsovia cazuse datorita mamei lui Dan Puric, venita pana la unitatea militara sa vada cum o mai duce fiul sau. Ea ii dezarmase pe generali prin dragoste." Mie mi se pare o enormitate si sincer mi-e greu sa cred intr-o asemenea desfasurare a faptelor.
Din cauza relatarilor de "fapte frumoase" precum aceasta cu mama lui spuneam ca Dan Puric mi se pare mai mult "poezie" si mai putin "adevar".

La celelalte iti voi raspunde pe viitor, deoarece mi-era deja somn cand am inceput sa scriu comentariul :P. "

Anonim spunea...

Asadar sa continui raspunsul pt windkush :).

Logica inseamna rationament corect. Amandoua trebuie sa conduca spre acelasi rezultat :).

Sa devii una cu simtirea altui om, o empatie totala cu alte cuvinte, mi se pare un lucru foarte greu de realizat. De la gesturi ca sarutul mainii sau ascultatul pieptului cu urechea pana la o astfel de empatie se poate sa fie mult. Dar Dan Puric face din aceste gesturi expresia unei frumuseti extraordinare, capabile sa strapunga suflete si dureri launtrice. Recunosc, mie mi se par niste exagerari care arata laudele aduse parintilor lui, laude prin care ii urca pe un imens piedestal (implicit se urca si pe sine, atentie la faptul ca e vorba de raspunsul la intrebarea "Ce ai mostenit de la tata ?"), dar care nu infatiseaza niste gesturi cu adevarat remarcabile.
Spre exemplu sa zicem ca tu mergi pe strada. Si in fata ta apare un baiat necunoscut care te intreaba daca poate sa-ti asculte pieptul cu urechea, pentru ca vrea sa-ti consulte inima sau dragostea. Ce i-ai raspunde ? "Da, da, asculta-mi-o !" sau "Maaaa nebunaticule !" :)) ?

Da, e usor sa-ti construiesti "casa" pe un adevar, dar cat de greu poate fi sa gasesti adevarul, cat de cameleonic poate fi el uneori !
O dragoste asemenea celei divine e si ea greu de atins, altfel multi afirma ca actioneaza din dragoste.
Credinta au si nebunii.
De sperat cam toata lumea spera :).
Da, banuiesc ca lucrurile nu sunt deloc simple atunci cand cauti sa atingi un ideal spiritual :).

Dupa cum spuneam, noi incercam sa ne concentram asupra ideilor, nu asupra persoanei particulare ca e Dan Puric. Din partea mea, asa cum judec un personaj literar, asa il judec si pe el. Nu vad ce ar fi gresit.
Sigur, nu spune nimeni ca trebuie sa avem aceeasi viziune asupra scrierilor lui sau asupra unor concepte oarecare. Dar e vorba de un dialog intr-un colt de internet :).

Anonim spunea...

@ 17fire, daca privim lucrurile strict logico-matematic ai dreptate. Cartea aceasta poate fi privita si asa si nu e gresit, ci acesta e felul tau de analiza.

Dar de asemenea, in carti vedem de multe ori mai mult decat strict intelesul literal al cuvintelor, interpretam, facem analogii, ne proiectam pe noi insine cu viziunile proprii asupra lumii si incercam sa ne imbogatim spiritual cat mai mult din ceea ce citim.
Asta implica si faptul ca putem vorbi ore in sir si se pot scrie carti pornind de la un singur citat. Pentru mine lucrul acesta e farmecul nesfarsit al lecturii si pornind de la cateva citate ff importante pentru mine (si de la cartile din care acestea provin) mi-am imbogatit cu mult viziunea asupra vietii.

Apoi legat de faptul ca credinta au si nebunii si ca lucrurile nu sunt simple cand cauti ideal spiritual sunt intru totul de acord, dar sa nu uitam ca aici nu vorbim despre scientology sau existenta vietii pe Marte, ci despre crestinism, una din cele mai raspandite religii, la care banuiesc ca aderi si tu, nu? :)

P.S. Ma bucura interventiile voastre si faptul ca putem dezbate aici lumea. I'm loving it! :)

Lumi spunea...

am citit-o si eu, tot luna aceasta. :) si i-am facut si o mica recenzie, pe shelfari.com:

"Un fel de apostol al neamului, Dan Puric incearca un strigat de ajutor, transpunandu-se in personajul-tara. Propovaduieste valori morale si sufletesti, nefiind deplasat, ajutandu-se de povestioare sau de "pilde", asemenea Fiului Omului, fara a avea insa pretentia de a fi considerat unul.
Desi nu i-am urmarit niciodata nici o performanta de pe scena, din ceea ce scrie, da impresia unui om bland si spiritual, adica se apropie de cititor nu doar prin cuvinte, ci si cu sufletul. De unde si popularitatea cartilor sale."

Anonim spunea...

@aproapealb: Ok, sa numim punctul meu de vedere "logico-matematic" :). Dar as putea sa-ti cer tie sa prezinti interpretarea ta. De ce gesturile prezentate de Dan Puric sunt marete si care e pana la urma adevarul din spatele "pacii cu Lumea". Toate in interpretarea ta, desigur.

Am sesizat si intrebarea ta. Da, ader si eu la crestinism. Faptul ca eu consider ca sunt destul de departe de o viata duhovniceasca e partea a doua.
Din punctul meu de vedere crestinismul nu trebuie sa fie relativ, trebuie sa cauti adevarul si acolo.

Oricum, mie mi-a facut placere sa citesc randurile voastre (Dia, windkush, liftingshadows, tu). Cred ca sunteti "oameni frumosi", datorita faptului ca aveti intentii bune, o pasiune pentru estetica si, mai important, pentru idealuri.
Eu sunt constient de natura oarecum ingrata a perspectivei "logico-matematice", pentru ca ma face pe mine un fel de sfaramator de castele de nisip. Cu toate acestea, am ales deseori sa-mi exprim opinia sugerand ca Adevarul e altundeva decat il infatiseaza cuvintele. Altfel, ar fi mai multi sfinti. Dar in general oamenilor nu le place sa le spui astfel de lucruri. Stiu asta.

Aproapealb spunea...

@17 fire: Ceea ce prezinta Dan Puric in general e maret pentru ca trimite la bun, adevar, frumos, Dumnezeu, deoarece are crede in binele din oameni si ne incurajeaza sa fim oameni frumosi. Legat de citatele acelea contextuale nu vreau sa comentez, nu am ajuns la partea pacii cu Lumea in carte sau am sarit de ea fara sa o observ.

Legat de al doilea paragraf al tau, sunt de acord. Chiar mai mult, nu doar ca nu trebuie sa fie, crestinismul nici nu e relativ!

Si mie mi-a placut sa citesc randurile voastre! Nu cred ca e gresit sa privesti lucrurile logico-matematic, atata timp cat stii ca logica omeneasca nu poate cuprinde unele lucruri, care sunt mai presus de aceasta. Legat de Adevar, eu nu cred ca nu e in cartea lui Puric, daca asta ai vrut sa zici.

"Altfel ar fi mai multi sfinti." Ce ai vrut sa spui prin asta?

Anonim spunea...

@Aproapealb:
"Ceea ce prezinta Dan Puric in general e maret pentru ca trimite la bun, adevar, frumos, Dumnezeu, deoarece are crede in binele din oameni si ne incurajeaza sa fim oameni frumosi."
In general si tu poti trimite la toate cele enumerate de tine. De ce ar fi mai putin maret ceea ce spui tu fata de ceea ce spune Dan Puric ?
In general ma gandesc ca exista destui oameni cu intentii bune. Ca viziune asupra vietii, asupra prieteniei, asupra lucrurilor bune. In situatii particulare gresesc de nenumarate ori, omeneste.
Eu cred mai degraba ca Dan Puric e sincer in ceea ce exprima si ca are intentii bune. Sfintenia insa, si Adevarul, pot fi foarte departe, nu sunt la indemana oricui incearca sa cultive "binele, adevarul, frumosul, pe Dumnezeu, ...". Voi explica asta atunci cand iti voi raspunde la ultimul rand din comentariul tau.

"Legat de citatele acelea contextuale nu vreau sa comentez, nu am ajuns la partea pacii cu Lumea in carte sau am sarit de ea fara sa o observ."
Uf, exact cand sa vorbim si noi "pe citat" nu exista aceasta posibilitate :D. Mi se pare ca fragmentul la care fac eu referire e cel in care Dan Puric raspunde la intrebarea: "Ce ai mostenit de la parintii tai?". A scris windkush intr-un comentariu mai sus: "pag 26-30".

"logica omeneasca nu poate cuprinde unele lucruri, care sunt mai presus de aceasta"
Da, imi pare valida aceasta afirmatie: logica omeneasca nu poate cuprinde unele lucruri dintr-o logica "superioara". Cheia e insa urmatoarea: Nicio logica "superioara" nu trebuie sa genereze contradictii in logica omeneasca. Luam din nou exemplul Inchizitiei. Atunci cand in logica omeneasca obtii un lucru imoral (in cazul de fata a lua viata altui om), trebuie sa te intrebi "Oare nu e ceva putred aici ?"
Judecand din nou logico-matematic: atunci cand proiectezi niste puncte dintr-un spatiu cu mai multe dimensiuni intr-un spatiu cu mai putine dimensiuni nu se obtin anomalii. Spre exemplu, nu obtii distante negative intre puncte.

"Legat de Adevar, eu nu cred ca nu e in cartea lui Puric, daca asta ai vrut sa zici"
Eu cu unele afirmatii sunt de acord, cu altele nu sunt.
Spre exemplu sunt de acord cu fragmentul citat in cel mai recent articol, in care i se face rau sotiei lui Dan Puric. Nu cred ca de dragul unui ritual religios sau unei randuiri bisericesti trebuie sa refuzi a ajuta o persoana.
Referitor la tratatul de la Varsovia (si aici te invit sa citesti acel fragment) eu nu vad decat 2 posibilitati:
1) Dan Puric infloreste naratiunea, spunand ca tratatul de la Varsovia picase datorita mamei lui.
2) Daca acei generali si-au schimbat decizia militara in urma unei ghiciri in cafea a mamei lui Dan Puric inseamna ca erau niste terchea berchea ce n-ar fi ajuns niciodata generali intr-un stat in care armata se vrea profesionista.

Anonim spunea...

@17 fire: "De ce ar fi mai putin maret ceea ce spui tu fata de ceea ce spune Dan Puric ? "
E la fel de maret, daca promovam amandoi principiile corecte. :) Dar faptul ca el reuseste sa impresioneze si sa schimbe in bine mai multi oameni decat mine, e mai maret. Deci nu CE transmite e mai maret, ci CUM transmite asta.

"Sfintenia insa, si Adevarul, pot fi foarte departe."
Pot fi. Dar Adevarul, in cazul lui Puric, cred ca e in opera sa.

Legat de citate, Puric a povestit o intamplare despre mama lui pe care pe el l-a impresionat in mod deosebit. Pentru el, faptul ca sefii sai nu-l mai persecutau, ci facusera pace cu el, era o pace cu lumea. Cu ceea ce pentru el era "lumea", ceilalti, raii, greul. Nu vad de ce ar fi gresit ca s-a exprimat astfel in situatia lui particulara. Nu cred ca s-a referit la o pace universala in lume. :)

"Nicio logica "superioara" nu trebuie sa genereze contradictii in logica omeneasca."
Ba da, se poate, pt ca logica omeneasca e imperfecta si in continua definire. De exemplu s-a demonstrat ca 1+1 nu este egal cu 2. Un profesor de Politehnica iti poate explica si de ce. How about that? :)

Legat de exemplul cu Inchizitia, sunt de acord. Cred ca logica superioara nu se poate contrazice pe ea insasi, adica nu isi neaga propriile principii. La fel cum calculul 1+1 e diferit de 2 functioneaza tot pe principii matematice, nu dupa analiza literara.

Legat de tratatul de la Varsovia, eu nu am inteles din carte ca aceasta pica datorita mamei lui. Poate s-a exprimat in sensul aceasta dar eu am citit metaforic. Cred ca voia doar sa sublinieze atributele feminine pozitive.

Esqvilyn spunea...

Chiar sunt enervante problemele astea. Cred ca voi inceta sa mai intervin aici.