Avizier

2010/08/12

Pentru ca uneori putem invata de la copiii mici

Adesea, adultii subestimeaza abilitatile copiilor. Se-ntampla si-n cazul personajului nostru, inca de cand se confrunta cu nelamuritii astia maturi. Deseneaza si el ceva si se trezeste ca toata lumea confunda desenul sau deloc complicat cu-o palarie. Uneori copiii gandesc chiar mai profund decat adultii. Apoi, il intalneste pe micul Print (o fi el mic, dar, de fapt, ce grandoare ii stapaneste sufletul!) care e singurul ce-i recunoaste desenul: Un sarpe boa inauntrul unui elefant. Mare filozofie, pentru cei mari, desigur. Astfel, personajul nostru isi gaseste in sfarsit un camarad de conversatie si nu numai, ii ramane o amintire de neuitat si de o mare profunzime.

Mi-a placut foarte mult cum oamenii mari au fost portretizati printr-un citat de Micul Print: "Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş…” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci."

Clar, avem in aceasta carte invataminte dintre cele mai diverse, dar oare chiar ating pe cine trebuie? Pentru ca acesti oameni, cufundati in egoismul si in uitarea lor de a fi, iata, raman ancorati in cifre, si nu in simplitate, prietenie. Ei sunt cei care-si complica viata. Uitand sa existe in adevaratul sens al cuvantului, uitand sa-si ofere macar o mica placere pe care s-o traiasca pe moment, negandindu-se la problemele de rutina. Astfel de oameni sunt numiti de print 'ciuperci', caci se dedau doar lucrurilor evanescente de pe intreaga lume.

Un lucru si mai trist e ca acesti oameni 'ciudati' actioneaza uneori fara motiv, fara sa constientizeze macar o clipa ca din cauza ignorantei lor, viata lor se poate duce pe rapa. Ca si in cazul acelui betiv intalnit de print. Intrebat de ce bea, el raspunde ca vrea sa uite, ca ii este rusine. Dar ii este rusine...sa bea. Paradoxala si dezorientata gandire. Poate de asta au oamenii nevoie de stele, ca sa se dezmeticeasca, 'ca fiecare sa-si gaseasca propria lui stea'.

Exista atatea strafunduri pe care le putem explora in cartea asta! Eu m-am ales cu un gram de umanitate, si acela se refera la faptul c-am invatat un lucru pretios, zic eu. Sa vedem dincolo de aparente, sa ne gasim linistea in ceea ce simtim si este nevazut, sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata, de lucrurile pozitive cu care suntem inzestrati, si indeosebi, sa apreciem prietenia, o legatura sfanta care te ajuta sa traiesti de-a binelea: 'E un lucru trist sa uiti un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Si s-ar putea sa ajungi asemeni oamenilor mari, care nu se mai gandesc decat la cifre.'

Intr-adevar, cartea e scrisa din prisma unui copil, pentru oamenii mari. Adultii trebuie sa inceapa sa se schimbe, invatand de la copii, ba chiar de la copilul ce inca salasluieste in ei insisi. :)

3 comentarii:

şerban spunea...

interesant

aproapealb spunea...

Imi place cum ai expus lucrurile si imi lac mult si cele doua citate. Cat de real e primul, nu-i asa? Eu m-am batut de el de muuuulte ori.

Read.my.mind spunea...

:)
Da, si mie imi place, e asa de veridic ca de fiecare data cand exista o disputa sau o conversatie, aduc citatul asta in prim plan si nu poti decat sa ramai fara cuvinte in fata lui. Pentru ca in mare parte, asa este. Si e pacat..