Avizier

2010/08/15

"Micul print"

Am citit "Micul print" cu mare drag, prin prisma meseriei - lucrez cu copii, care ma uimesc cu imaginatia si sinceritatea lor debordanta. E minunat sa fii copil, sa vezi lucrurile prin lumina sufletului nevinovat si senin.

Mi-a placut mult partea de inceput, cu acele desene, care m-a facut sa inteleg ca lucrurile nu sunt intotdeuna ceea ce par. Mintea unui copil e mult mai "academica" decat a unui adult care si-a pierdut sufletul de copil, si s-a ratacit printre probleme si nimicuri cotidiene. Desenul cu oaia, m-a facut sa inteleg ca tot ce ne dorim e ascuns in sertarele sufletului nostru. Nu tot ce este mare, stralucitor este si ceea ce ne face fericiti.

Intalnirea si relatia printului cu floarea m-au indoiosat prin sensibilitatea emisa.

"Stii... cand esti trist, iti place sa privesti apusul soarelui".... apusul inseamna sfarsit, durere, despartire, final? Probabil ca da...

Personajele cartii se regasesc cate un pic in fiecare din noi... am inteles asta lecturand povestea printul intelept.

Citind "Micul print" iti dai seama ce psiholog maiastru a fost Antoine de Saint -Exupery.

Un comentariu:

aproapealb spunea...

Imi place si mie mult mintea unui copil, cum gandesc ei desenele intr-un mod iesit din tipare. Ce trist ca adultii incearca mereu sa-i aduca in niste norme predictibile, nu?

Cat despre apus, pentru mine acesta inseamna si liniste, mangaiere, candoare, speranta. Cred ca poate reprezenta ceea ce vrea fiecare om sa reprezinte. Poate chiar apunerea tristetii.