Avizier

2010/07/27

Mereu iubirea - Mecanica inimii, Mathias Malzieu

Mi-a placut. Atat de mult incat de ieri, de cand curierul mi-a adus-o, pana azi, am citit-o, pe nerasuflate. Si as fi vrut sa mai fie... si-o sa-mi scriu aici parerea, in cuvinte simple, asa cum simt acum, nevrand nicidecum ca ceea ce fac sa fie o recenzie. E o parere, atat.

Poate ca a atins o coarda sensibila, poate ca a ajuns in partea acea din sufletul meu care doreste inca sa se simta copil - adica un om caracterizat de naiva inocenta, de indrazneala, de dorinta de viata vibranta in fiecare fibra, de sentimentul ca poti sa cuceresti o lume intreaga catarat pe rotile. Un suflet manat de sentimente, nu de ratiune.

Desi pare o poveste, cu elementele fantastice caracteristice - inima-ceasornic - e doar o insiruire de trairi perfect aplicabile in viata reala. Un sir de trairi care ne coplesesc tuturor viata, la un moment dat, intr-o anumita masura. E goana dupa fericire, implinirea prin iubire pe care toti o dorim. Cu intensitati diferite, da.

E vorba de dragostea de mama - de cautarea implinirii prin maternitate a Doctoritei Madeleine, o maternitate adoptata simplu dar intensa, sincera si profunda. O dragoste egoista, asa cum, de altfel, se intampla deseori in realitate. Parinti posesivi, manati de-o dragoste obsesiva, care-si cresc si educa copiii in directia de ei dorita ignorand personalitatea, capacitatile, dorintele copiilor. Parinti care-si vor copii mereu in cuib, nevrand sa-i invete sa zboare, nelasandu-i sa aiba propriile visuri, propriile vieti, fericiri si suferinte.
In incercarea de-al pastra langa ea, Madeleine i-a inoculat in suflet, in minte, ideea fragilitatii, a dependentei, a imposibilitatii asumarii riscurilor. " Love is dangerous for your tiny heart "- ii spune ea si el si-o repeta mereu, la ananghie, lamentandu-se dar nerenuntant la lupta. Madeleine e DOAR o mama care face tot ce poate ca copilul ei sa fie ferit de-acele lupte ale vietii pe care ea le considera prea grele pentru fragila lui inima (din punctul ei de vedere, din punctul de vedere al propriilor ei temeri, nesigurante, experiente).

Jack, micul Jack... l-am iubit din prima clipa, cand m-a cucerit tocmai pentru ca e diferit, inadaptat, marginalizat si oropsit de soarta. Luptator pentru ca trebuie, obligat de viata, sa fie luptator. Cam asa cum ni se intampla multora dintre noi. Sa fim lasati deoparte, umiliti si raniti pentru ca suntem " altfel ". " Oamenii resping ceea ce e diferit de ei. ". E un adevar trist, dar e un adevar.
Pe urma, m-a castigat prin hotarare. Nestramutata hotarare. Prin implicare si dedicare. Prin sinceritatea fata de el insusi. Prin ne-amagire. Se indragosteste si cucerirea micutei cantarete devine pentru el telul suprem al vietii lui. Si, pentru nimic in lume, nu se abate de la acest tel. Framantarile lui, chinurile lui ("si daca mor fara s-apuc sa simt gustul imbratisarii ei?"), indoielile lui, frustrarile si suferintele lui sunt ale sufletului indragostit, ale copilului - tanarului - barbatului care iubeste cu toata forta. Care da totul si cere totul. Nu gaseste posibilita acceptarea jumatatilor de masura.

E viata, pur si simplu. E descoperirea iubirii, lupta pentru iubire, implinirea iubirii, pierderea iubirii. E ciclul normal al vietii pe care nici macar o inima - ceasornic nu-l poate opri, nu-l poate da inapoi, nu-l poate modifica.
E o poveste ireal de reala. Daca sfarsitul ar fi fost unul fericit, si ei, frumosii indragostiti, si-ar fi trait iubirea " pana la adanci batraneti ", povestea si-ar fi pierdut din realism. In viata totul e o lupta. Lupti, castigi, lupti, pierzi... si iar si iar, de la capat. Sunt eu mai sceptica poate dar nu cred in "totdeauna", cred doar in fericire de moment, in potriviri mai mult sau mai putin reusite, in clipe de viata care vin si trec... si-asa e si in carte. A fost, s-a intamplat, s-a incheiat.

5 comentarii:

Raluca Barbu spunea...

Intr-adevar, e o carte despre viata, pura si simpla. Despre un altfel de baietel care, desi se simte diferit, se comporta de parca ar fi mai puternic si mai intreg decat toti celilalti si poate transforma lumea intr-un circ al iubirii. Pacat ca "obiectul " iubirii lui era o fata pe care o scotea din anonimat doar o miopie. Pacat ca nu a fost vrednica de micul nostru erou. A fost,da, s-a intamplat, s-a incheiat, iar Jack n-a mai avut alta sansa la iubire. Prea multa risipa de sentiment, curaj si daruire pentru o dragoste care nu l-a implinit.

Loredana I. spunea...

Vad ca toata lumea o considera pe micuta cantareata nevrednica de iubirea lui Jack.
Nu sunt tocmai de acord. Eu o vad doar ca pe un om simplu, incapabil sa inteleaga complexitatea unui suflet ca al eroului nostru. Dar faptul ca nu iubeste cu intensitatea, dedicarea si profunzimea cu care iubeste el, nu inseamna ca nu iubeste. Ca nu iubeste asa cum fiinta ei poate. Ar fi fost oricum, imposibil, ar fi anulat toata povestea daca iubirea ei era aidoma cu a lui. In plus, asa se si intampla mereu, nu sunt doi oameni care sa iubeasca la fel.
Ca-l iubea, nu incape indoiala. Ca nu a putut sa-l inteleaga, e altceva. Dar nu cred ca merita sa fie blamata intr-atat de tare. Plus ca, cartea e scrisa din punctul lui de vedere, din prisma trairilor lui, nu dintr-ale ei. Micuta mioapa si trairile ei sunt prezentate intr-un plan secundar, cu o imortanta secundara... dupa parerea mea, lipsesc multe date pentru a putea arunca cu piatra inspre ea, catalogand-o drept superficiala. Plus ca, ducand, timp de trei ani, flori la un mormant gol, isi spala toate pacatele, cred...

A spunea...

Nici eu nu consider nevrednica, ba chiar il acuz pe micutul Jack de acest lucru. El e cel care nu e sincer cu ea si cel care este gelos. O relatie se bazeaza in primul rand pe sinceritate.

Anonim spunea...

@magicb care este pt tine relatia dintre sinceritate, gelozie si dragoste?

Anna & Cristi spunea...

Aceeasi intrebare pe care a pus-o Lifting Shadows, o adresez si eu