Avizier

2010/07/23

"Mecanica inimii" sau "despre cum mai pot fi ploile"

Cu siguranţă nu e cartea cea mai potrivită penru iubitorii lui Huxley, Orwell sau Desmond Morris iar cine a spus că "Mecanica inimii" sau "The boy with the Cuckoo-Clock heart" a lui Malzieu e un fel de "Micul prinţ" în varianta 3d - modernă şi accesibilă inimilor grăbite de un secol uşor grăbit şi el - e un fel de speranţă vie a modernismului.
Lăsând măgulelile deoparte, să scriu ceva şi despre carte. E o carte a oamenilor mari şi disponibili. De ce vorbesc despre disponibilitate? Pentru că e cu siguranţă tot ce ai nevoie pentru a duce cartea la final. Un accesoriu necesar. În realitate consider că tocmai urmează să aduc în discuţie un adevăr general: impresiile dar şi adevărurile despre noi şi universul umanităţii noastre se găsesc în fiecare fiinţă raţională, se pare totuşi că uneori avem nevoie de un prinţ mic şi de un Jack firav pentru a trezi adevărurile somnoroase din noi. Nu ştiu dacă eu aveam neapărată nevoie să citesc despre băiatul firav cu inima susţinută mecanic de un ceas pentru a mă gândi la emoţie, sensibilitate şi dragoste, dar cu siguranţă faptul că citind cartea asta şi înmagazinând un alt fel de a spune că "ploaia este udă", nu poate fi decât bine. Deşi da, ploaia mai poate fi şi rece, sau caldă, cu stropi mari şi puternici sau sub forma unui shower trecător. Da, Mecanica inimii spune cu îndrăzneală şi originalitate că ploile sunt ude, dar şi reci, şi dulci, şi cuminţi şi nebune.
Am întâlnit un joc simpatic de cuvinte, încântător chiar, a reuşit să-mi aducă zâmbetul în colţurile buzelor, dincolo de asta are şi o simplitate deosebită. Simplitatea e deosebită prin definiţie, în cazul de faţă te ţine treaz până târziu şi nu te lasă să închizi cartea până nu ai finalizat capitolul.
Mă bucur de conţinutul ultimelor pagini, scriu rândurile de mai sus prematur, timpuriu şi uşor lipsit de noimă, dar am tot dreptul: mi-l oferă "Mecanica inimii" prin conţinut şi stil. Nu am strâns citate deşi am avut tendinţa să o fac, cred totuşi că gândul scos din context îşi pierde deseori menirea şi capătă o alta, de cele mai multe ori una deformată.
E doar un stimul, un alt fel de a spune ceva ce ştiai deja.

3 comentarii:

liftingshadows spunea...

foarte revigoranta aceasta ploaie scurta de vara a ta.

cred totusi ca daca e sa vb de carte in relatie cu timpurile pe care traim, cartea e cam moarta. si oare s-ar (fi) opri(t) un modern sa-si iroseasca vremea cu ea? zic ca nu.

cred ca ti-ar place sa faci o calatorie care stii und ete duce: si anume sa citesti Ortodoxia lui Chesterton. Si cartea nr.3 s-ar putea sa iti placa. asta daca nu le-ai citit deja.

celine spunea...

aluzia era uşor obraznică, nici eu nu consider că e o carte fidelă prezentului, deşi relaţia intimă dintre cei doi nu e demodată deloc, 14 ani a devenit în multe locuri "vârsta explorărilor şi expermentelor". Un aspect nimerit.
referitor la recomandări, cheers! întotdeauna iau în calcul recomandările celor din jur.

aproapealb spunea...

Imi place paralela ta cu ploile. Intr-adevar, nici pentru mine nu a spus nimic nou si zapacitor Mecanica inimii, dar nu e rau sa auzi lucrurile pe care le stii deja uneori.