Avizier

2010/07/23

La mecanica del corazon

Incep prin a spune ca mi-ar fi placut sa fi tinut in maini cartea asta si s-o devorez la propriu, dar nu conteaza, am citit-o in limba spaniola si asta a facut din ea o poveste feerica. Inca de la inceput mi-am zis ca pare a fi un basm, cu reguli aplicabile si in viata reala si cu siguranta, mecanica inimii micutului Jack functioneaza la fel ca cea a tuturor dintre noi, inclusiv a personajelor din carte.
Mai intai, Madeleine e cea de la care porneste conduita lui Jack, caruia ii daruieste viata, ce-i drept, una diferita, caci are de-a face cu un ceas in loc de inima. Un ceas a carui zgomot il deranjeaza, ba chiar are sa-i creeze probleme in dragoste de indata ce o intalneste pe Miss Accacia, la prima sa iesire in oras. Chiar daca e atentionat si spusele lui Madeleine ii rasuna la fel de insistente ca bataile ceasului, 'Love is dangerous for your tiny heart', Jack se indragosteste: 'In interiorul ceasului meu este ziua cea mai calduroasa din toate timpurile'. Astfel, iubirea e asemuita cu ceva cald, duios potrivnic zilei in care acesta s-a nascut, o zi deosebit de friguroasa, care i-a inghetat inima.
Insa, bucuria baiatului e oarecum stinsa de vorbele apropiatilor, care sunt patiti in ale dragostei: 'Toata placerea pe care ti-o provoaca iubirea o poti plati intr-o zi cu multa suferinta. Si cand iubesti mai intens, mai intensa va fi si durerea. Vei cunoaste angoasa cerului, a confuziei, senzatia de respingere si de nedreptate. Vei simti frigul pana in oase..Mecanismul inimii tale va exploda.' In felul asta, se contureaza reguli importante pe care trebuie sa le respecte pentru a evita sa se transforme intr-un monstru de tristete. Va trebui sa-si domine furia si sa nu se indragosteasca niciodata. Dar daca sunt reguli, mereu suntem tentati sa le ignoram si astfel, comitem aceleasi si aceleasi erori din toate timpurile, samanta fiind bineinteles Adam si Eva.
Totusi, cum sa nu te indragostesti, cand asta e ceea ce-ti aduce fericirea, chiar si efemera? Cum sa preferi singuratatea? Daca ar fi asa, ar insemna sa eviti sa traiesti. Si-atunci, Jack isi asculta inima,mereu gandidu-se la cea care i-a salvat viata: 'Oh, Madeleine, te vei infuria', spunandu-si aceste cuvinte de fiecare data cand actioneaza contrar vointei ei.
Ceea ce e trist in cartea asta e felul in care un om diferit de ceilalti este privit in societate. I se aduc cuvinte de batjocura, cand el are cea mai mare nevoie de siguranta si de intelegere...

10 comentarii:

Anonim spunea...

ce-mi place clubul nostru. citim in romana, engleza, spaniola.

concluzia ta e realista. se intampla si in zilele noastre, sub ochii nostri.

anca d. spunea...

dar ceea ce este frumos (tot in carte, dar si in realitate) este modul in care tocmai aceasta diferenta (de ceilalti) ne face frumosi in ochii persoanei care se indragosteste de noi si in aceasta (diferenta) zace si frumusetea si farmecul noastru.

nu a vorbit nimeni de personajul Melies, care este unul atit de frumos, inventiv si, sincer, pentru mine el a fost cel care mi-a dat farmec in toata povestea asta si aparitia lui mi-a adus entuziasmul. el este cel care ii atrage lui Jack atentia spre ceea ce am mentionat mai sus si tot el este cel care ii da un sfat care, din experienta, mi se pare atit de frumos si crucial "..and above all give, give without counting the cost". consider foarte important modul in care daruiesti, atit in dragoste cit si in general - sa fie fara regrete si fara asteptarea unui "raspuns" intr-un anume fel. cred ca daruirea neconditionata isi primeste raspunsul mai repede sau mai tirziu.
frumusetea personajului Melies a fost intregita cind, la sfirsitul versiunii in enlgeza, autorul atrage atentia asupra faptului ca acesta a fost inspirat din realitate. asa! macar daca mi-a placut un personaj, real sa fie!:P:))

mi-a mai placut epilogul, cum e purtat ceasul-inima dintr-un loc in altul :) m-a facut sa ma gindesc la bine cunoscuta idee ca ceea ce lasam in urma conteaza si pentru prieteni si pentru "dujmani" aka "On the day Joe recognize it, he lost his powers as a Scareperson" :)) ha! a little justice finally was done! :))
..si, in final, ajunge acolo unde trebuie :)

Read.my.mind spunea...

liftingshadows, si mie imi place clubul 'nostru' care sper sa devina din ce e in ce mai mare fiindca imi place sa impartasim asa opinii din care chiar am ce invata. Intr-un fel, si asta e un act de daruire, de schimb de pareri intre persoane diferite.
Si Anca, da, sunt de acord cu tine, faptul ca suntem diferiti ne face intr-adevar unici si chiar imi place sa cred in asta. :)
Si mie mi-a placut Melies, fiindca e un personaj idealist si are convingerile sale de care nu se poate desprinde. Si eu ma regasesc in mica parte in acest personaj fiindca as vrea sa vad si eu o lume ca aceea creata de fanteziile sale, in care viata, dragostea e ca un joc de poker: 'Niciodata sa nu-ti arati indoielile si nici temerile. In mana ai un as, inima ta (...) care te va transforma in cineva special.' :)
Mie epilogul mi-a placut fiindca pana la urma, s-a intors la originile sale, acolo unde ii era de fapt fericirea si anume copilaria, construita alaturi de Madeleine, Ana, Arthur..:)

Anonim spunea...

sunt de acord cu voi legat de personajul lui Melies. [eu l-am descoperit citind o carte pt. copii, un roman grafic.] cred ca autorul reuseste sa il pastreze in carte apropiat de cum trebuie sa fi fost in realitate: visator, magician, plin de fantezie si creativitate, deschizator de drumuri pentru "imaginile miscatoare".

Anonim spunea...

Pentru mine, Melias reprezinta Marele Jack. Cel care a trecut prin astea. Cel care a putut observa mecanismul inimii lui si faptul ca Madeleine folosise metafora pentru a-l proteja de suferinta pe Jack. Orice mama ar face asta pentru copilul ei. Melias a fost ca un tata. Inima lui Jack e gata sa se vindece. A suferit enorm pentru micuta dansatoare. Eu nu cred ca ea l-a iubit atat de mult. Si asta ma duce cu gandul la felul in care iubesc oamenii reali. Cineva trebuie sa iubeasca mai mult. De data asta a fost Jack. Mi-a parut rau si de Joe. E greu sa gasesti modul de comportare cu un adversar. Pentru Joe... scopul era micuta dansatoare. Numai atunci cand a trecut prin aceleasi umilinte ca si Jack a putut sa inteleaga. Epilogul a fost genial ;;)

Read.my.mind spunea...

Hmm, eu cred ca nu iubim niciodata mai mult, sau prea mult. Important e sa dai si sa primesti iubirea de care ai nevoie, iar daca partenerii sunt incompatibili, asta e, face parte din viata. Dar nu cred ca ar trebui sa ne oprim din iubit niciodata. Si sa ne implicam intr-o relatie cum putem noi mai bine. :)
Siii chiar asa, nu prea m-am gandit la Joe, am vazut mai mult in el un tiran la inceput, dar acum ca-mi dau seama mai bine, si el a avut destule de indurat din cauza sentimentului astuia bulversant al iubirii. Poate ca e nedrept sa nu simti ca esti iubit cu adevarat, chiar daca tu o faci cu o nespusa intensitate. dar vorba aia, 'dragoste cu de-a sila nu se poate' si totusi...legile astea ale firii, ce ciudate sunt.

Anonim spunea...

Si mie mi-a fost drag magicianul-inventator-ceasornicar! Mi-au placut ideile si inventiile lui. :)

Epilogul insa m-a dezamagit. Voi scrie si eu o recenzie in curand si voi explica acolo de ce.

Cum ai incheiat si tu, e dureros sa vedem cat de important e pentru noi sa fimi "similari" si cum ii alungam dintre noi pe cei diferiti. Lucrand cu un copil "diferit" traiesc lucrul acesta in fiecare zi si ma doare ca si cum ar fi copilul meu. Dar poate pentru unii cartea aceasta are si efectul de acceptare a celor diferiti.

the_stranger spunea...

Citind comentariile voastre referitoare la acest personaj, Melies, mi-a trecut o idee prin cap. Credeti oare ca ar fi putut fi insusi scriitorul cartii, care patrunde in carte ca narator- personaj? Mi-am amintit acum cum, dupa ce asculta cu atentie povestea micutului Jack ii spune ceva de genul: aceasta este si povestea vietii mele, as putea sa scriu o carte pe marginea ei ,lucru care se intampla in deznodamantul cartii. Ba mai mult, Jack este cel care spune: ca Melies este singurul care nu l-a privit ciudat,singurul dispus sa-l ajute. Iar eu consider ca, prin sfaturile pe care i le-a oferit a fost asemenea unui mentor, unui tata adoptiv, si de ce nu, un inlocuitor al batranui Arthur.

Anonim spunea...

Da, e interesanta viziunea ta. Se poate. :)

Dia spunea...

Cand vad cat de profund comentati personajele secundare (Madeleine, Melies) ma intreb daca eu n-am citit o varianta prescurtata :)) Mm, probabil faptul ca nu m-a inspirat cu nimic m-a facut s-o citesc superficial. Bravo voua!