Avizier

2010/07/25

Cativa pasi in Extraordinarium

Viata lui Jack incepe cu: gheata si oameni incremeniti. Raceala unui parinte care paraseste pruncul dupa nastere. Madeline este vrajitorul care poate aduce viata in corpul unui om. Ciudata si retrasa. Ajuta si joaca rolul de mama doar ca putin defecta.

Invatatura incepe cu: “Dragostea e periculoasa pentru inima ta micuta” … o inima mecanica pe dinafara, cu emotii pe dinlauntru.

Dragostea incepe cu: Miss Acacia - “Arata ca o pictura de Modigliani – un Modigliani care sforaie delicat”.

Prima dragoste a lui Jack pare sa fie cea pentru Madeleine. Una defecta si oprimata pentru ca “dragostea e periculoasa”. A doua este una plina, vie si mai directa decat prima: cea pentru Miss Acacia.

Povestea aceasta imi pare ca este despre sentimente iar intamplarile povestite sunt doar puneri in scena ale acestor sentimente, ca un balet: doar miscare.

Cea mai puternica imagine : descrirea ciocnirii dintre faptul ca iubesti pe cineva si crezi ca acest fapt este unic si realitatea ca nu esti unic, ca si altul poate simti puternic pentru acelasi om. Iar faptul ca te-ai mai si luptat cu acel om o face pe ea sa fie furioasa, sa te urasca. O face sa te urasca cu aceeasi intensitate cu care te iubea. Si abia atunci ii spui totul. Adevarul il simti util doar ulterior iubirii si devine util pentru ca rana pe care ai produs-o cere cuvinte, explicatii, sinceritate. Si din toate astea nu obtii decat un “te iubesc” amar. Un sentiment atat de ciudat pe care trebuie sa il simti macar o data in viata pentru a-l intelege pe deplin: “te iubesc” - amar.

Totul se incheie cu: dupa o lunga pauza revii si incerci sa recuceresti: “da-mi-o inapoi”. Ii spui din nou adevarul, nu totul, nu de-odatata. Si speri. Raspunde, si iti pare ca mai mult decat mintea ei, raspunde corpul. Te inseli. Inima este cea care a raspuns la amintire. Dar tu ii te dezvalui si asta incheie totul, naruie si inima ei, cea pe care o iubeai, fara speranta, definitiv, irevocabil.

Cristi.

7 comentarii:

Anonim spunea...

imi place mult aceasta perspectiva noua exprimata in "cea mai puternica imagine".

de ce crezi ca "inima ei" a fost naruita la dezvaluire si de ce definitiv?

Marius Cristian spunea...

Sunt multe nuante intr-o dragoste neinteleasa. Eu unul ma identific cu Jack pentru ca am facut ceva asemanator: am iubit foarte mult, m-am temut de esec si am insistat atat de mult incat am reusit sa il produc. Efectul a fost definiv, irevocabil.

Cristi

Anonim spunea...

Cred in continuare ca dragostea poate fi unica, la fel cu amprenta fiecaruia din noi e unica, desi seamana atat de bine la prima vedere!

Anonim spunea...

Inima ei nua fost naruita... din simplul motiv.. ca inima ei nu a fost acolo. :D. Sa nu ma inteleaga nimeni gresit, nu pornesc o campanie impotriva Acacitei... dar... cu riscul de a ma repeta, miss nu l-a iubit. Ce s-a naruit in inima ei? Faptul ca el era in viata, desi il crezuse mort? Faptul ca povestea cu inima de lemn era adevarata? Avea TOATE motivele sa se intoarca la el. El a infruntat cele mai dure temeri: intalnirea cu un criminal in serie, calatoria in Granada, Faptul ca trebuia sa munceasca la 14 ani ca sa fie alaturi de ea. Ea ce a infruntat? Ca dansatul si cantatul il facea de la 10 ani? A infruntat admiratia fanilor? A infruntat temerea de a-l pierde? A cunoscut gelozia? Nu cred. Nu avea niciun drept sa fie furioasa pe el. Dar era pentru ca nu-i credea povestea. Trei ani, Jack a fost chinuit si umilit din cauza ceasului din piept si din cauza iubirii pentru Acacia. Si ea nici macar nu a asteptat explicatii. Nici macar nu i-a acordat prezumtia de nevinovatie. Dar "l-a iubit" Ba mai mult.. l-a lasat acolo sa moara. Presupun ca asa se procedeaza cu persoana iubita. O lasi sa moara insangerata pe podea din cauza ta. Jack nu s-a temut de esec, Jack nu prea s-a temut. Ea in schimb, se temea de vorebele lumii. I rest my case.

Anonim spunea...

@ aproape alb...eu sunt in dubii in ceea ce priveste unicitatea dragostei. Cunosc multi oameni care au reusit sa iubeasca de mai multe ori si oameni care au iubit o singura data in viata. (aici ma refer la relatia om-om)Daca relatia este om-Dumnezeu... atunci ar trebui sa fie unica.

Dia spunea...

Cred ca Laura se refera la faptul ca fiecare "caz" este diferit de celelalte, desi implica acelasi sentiment, iubirea. Asa e, Laura? :)

Anonim spunea...

Da, da! Asa e Dia.