Avizier

2010/07/19

Ganduri desprinse dupa citirea cartii "Mecanica inimii"

Am zis eu bine ca inimii ii trebuie o pelerina care sa opreasca sentimentele sa intre si sa iasa in/din ea. Asa ca mi-am pus inima intr-o carapace si cheia am aruncat cat colo, sa ma fereasc de ispita de a o da altcuiva. Mare dreptate avea Madeleine cand spunea: "Love it dangerous for your thiny heart" pentru ca pentru a mea este. Iubesc tot ce ma inconjoara, de la gandac pana la cer, de la copii pana la batrani, dar totul are o limita. Iar limita este impusa, involuntar poate, de nevoia de precautie, care uneori este zdrobitoare.

Cred ca puritatea inimii este specifica tuturor celor care, inca isi mai pastreaza sufletul de copil, si care incerca sa arate ca fiecare are varsta pe care o simte si nu pe care o arata chipul si trupul. Iar fericiti sunt adultii cu suflet de copil!

De ce n-am iubit niciodata? Ei bine, nu mi-a sosit inca timpul; pentru ca "l'amour est notre second transformation ", cum ar spune V. Hugo, iar eu nu sunt pregatita pentru ea. Si mi-a placut ca am gasit aceasta idee si in carte. Ati sesizat ca ceasornicul inimii facea tic-tac inainte de a o vedea pe fata, iar dupa aceea sunetul emis de acesta era ding-dong?

Paradoxal poate, dar viata nu este altceva decat o moarte continua, care ne da ragaz sa ne pregatim pentru ea, ca in final sa ne ia prin surprindere.

Cateva citate care mi-au placut, si care, cred eu, surprind esenta cartii:

"In viata totul trece, sa stii! Ne vintecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp."

"Chinurile dragostei preschimba oamenii in monstii de tristete."

"Niciodata nu putem reveni asupra faptelor savarsite in trecut, chiar daca am avea un ceasornic in inima."

"..am obosit sa mor cate putin , in fiecare zi..."

Acestea mi-au placut in mod deosebit:

"La noapte o sa ma catar pe luna, o sa ma trantesc pe coltul ei stralucitor, ca-ntr-un hamac si o sa visez cu ochii deschisi."

"Sunt convins ca dac-ar fi avut un ceasornic in loc de inima, Cenusareasa l-ar fi oprit la doisprezece fara un minut si ar fi ramas la bal toata viata."

8 comentarii:

Soniee spunea...

O carte superba..ma fascineaza si ma cuprinde din ce in ce mai mult :)..O carte care ne invata sa pretuim puterea de a iubii.

O carte care ne plesneste peste fata cu privilegiul de care,noi,oamenii de rand ne batem uneori joc.. IUBIREA :)

Anca spunea...

cum stim cine scrie posturile?

Soniee spunea...

O carte superba..ma fascineaza si ma cuprinde din ce in ce mai mult :)..O carte care ne invata sa pretuim puterea de a iubii.

O carte care ne plesneste peste fata cu privilegiul de care,noi,oamenii de rand ne batem uneori joc.. IUBIREA :)
[Sonia]

Anonim spunea...

@stranger

citindu-ti primul paragraf din comentariu mi-a adus aminte de ceea ce ii spunea micul Kevin doamnei cu porumbei despre o inima ferecata intr-o carapace: el o compara cu o pereche de role pe care nu le-a folosit de teama sa nu le strice; asa ca i-au ramas mici. La ce bun sa ai o inima daca nu "folosesti" cu riscul chiar de a-ti fi franta?

the_stranger spunea...

Nu credeam ca se va intelege din postul meu ca imi este frica de a iubi pe cineva (desi poate exista pe undeva si aceasta teama, naturala zic eu). De fapt, cred ca in viata, cu un stop de acceptare , cu o lingura mare de ierare, cu un ocean de dragoste poti sa iubesti pe oricine, pentru ca eu cred ca dragostea se invata. Nu iubim pe cineva nu pentru ca nu putem, ci pentru ca nu vrem.

Stii care-i una din diferentele dintre o fata si un baiat cand vine vorba de dragoste? Fata intotdeauna va arunca cheia , pentru a spori farmecul jocului, si-l va lasa pe el sa gaseasca una potrivita pentru inima ei. Ei bine, baiatul va face ca si Jack, si anume, o va darui ca si cadou persoanei iubite.

Anonim spunea...

Imi place mult raspunsul tau. Iata la ce ganduri m-a condus:
Sunt de acord ca dragostea este un act de vointa. Insa am indoieli ca sursa „lingurii de iertare” si a „oceanului de dragoste” se poate gasi in om. De asemenea sa nu uitam ca dragostea este de mai multe feluri, cea „naturala”, intuitiva, fiind una egocentrata (vezi Jack). Nu stiu daca esti de acord cu mine, dar cele doua paragrafe pe care le-ai scris reflecta un contrast intre tipuri de dragoste (a nu se inteleaga de aici ca as zice ca sunt in contradictie). „Jocul”, cum spui tu, iata ca se poate incheia uneori asa cum a facut Miss Acacia.

Zora spunea...

Cu scuzele de rigoare că nu mă voi implica în discuţii de data asta. Mecanica inimii nu m-ar fi trimis cu gândul la un ceasornic, deşi ar fi fost firesc şi natural, din moment ce inima ticăie ca un ceas. Până la pagina la care m-am oprit, adică 126, e una dintre cele mai metaforice cărţi pe care le-am citit până acum. Aproape că se aşază lângă Citadela, cu meritul că Mecanica de faţă îmi creează nişte instantanee demne de pensula unui pictor.
Povestea lacrimilor lui Madelaine trimite direct cu gândul la o suferinţă atât de mare încât nu mai e suficient să îţi inghiţi lacrimile (la propriu), ci e mult mai eficient să le stropeşti cu calvados (de gustibus, aş zice).
Micuţul Jack, care constată cu tristeţe că ceasul care îi face inima să bată e cea mai şubredă parte a corpului său şi iniţial nu suportă să fie atins decât de mama lui adoptivă. Până la următoarea iubire, domnişoara Acacita, rămânând cu urmele primei iubiri şi, inconştient, cu cele ale celorlalte iubiri ce vor veni.
Apar vocea iubirii constante şi necondiţionate ("Aş vrea să ţi se mai întremeze inima înainte să îţi dau drumul în lume"), cea a dezamăgirilor ("... îţi sparg de cap ceasul ăsta care îţi ţine loc de inimă. Îl fac zob, ne-am înţeles? O să-l sfărâm în atâtea bucăţele că n-o să mai poţi iubi NICIODATĂ!") şi evident cea a visătorului, a magiei şi a imprudenţelor ("Uită de probleme de mecanică, nu le mai da atîta importanţă! Fii imprudent, dar mai înainte de toate, dăruieşte-te fără să te gândeşti prea mult!"). Încă nu ştiu unde să îl încadrez pe Jack Spintecătorul, de care eroul se simte atras în mod inexplicabil ("Avem acelaşi prenume, nu credeţi că e semn bun?"), dar de la care reţine că trebuie să înveţe repede să împrăştie groază în jurul său ca să poată trăi.
Favourite quote so far: "Love is dangerous for your tiny heart even in your dreams, so please dream softly...".
Sper să revin din concediu cu impresii despre restul cărţii. Until then, have fun :)

Anonim spunea...

La discutia dintre Sonie si Lifting shadows despre dragoste eu as adauga doar ca, desi dragostea se invata, iubirea aceea dintre 2 oameni cred ca e mai mult decat o invatare a acceptarii, tolerantei etc si e o adevarata furtuna independenta de noi, ca exista un element al atractiei inexplicabile de unde incepe totul si pe care trebuie sa construim dragostea reala, aceea indelung rabdatoare, plina de bunatate, care nu cauta folosul sau...

Legat de ce spunea domnisoara T, eu l-am integrat cumva pe Jack Spintecatorul facand paralela cu jobul ulterior al lui Jack de a speria clientii la trenul groazei. :)